Suntem cu toţii familiari cu limbajul de lemn contemporan, care de atâtea ori ne presară în urechi prefixe şi adjective precum: "eco", "bio", "regenerabil" sau "verde". Energia eoliană este şi ea înfrumuseţată cu astfel de floricele, dar se pare că nu este tocmai o invenţie "eco".

Cum afectează energia eoliană mediul, dar şi cum poate fi dezvoltată mai departe reducând efectele negative?
Via Pontica, drumul deturnat

Această vitală arteră de migraţie, denumită de ornitologi "Via Pontica", îşi datorează importanţa vânturilor sezoniere care oferă păsărilor portanţă şi un efort optim de zbor. Litoralul Mării Negre, unde vântul este bun, a devenit însă şi zonă de interes pentru investitorii în energie eoliană, sosiţi aici în căutarea materiei prime.
Începând din 2004, concurenţa făcută de parcurile eoliene, instalate pe parcursul coridorului de migraţie, a determinat treptat modificarea comportamentului păsărilor. Acestea au început să evite zonele împânzite de elice uriaşe, zburând mai spre vest, în interiorul continentului. Acest ocol nu este însă o problemă minoră, ci una cu efecte negative subtile: intrarea în zone fără curenţi termali buni impune mai mult efort de zbor, opriri mai dese şi nevoia de a căuta hrană pentru refacerea energiei pierdute. Stresul păsărilor se reflectă în migraţii prelungite sau târzii: de exemplu berzele albe, care pleacă de obicei la sfârşitul lui august, pot fi recent observate în număr mare în septembrie şi chiar octombrie. Oboseala suplimentară duce la întârzierea traversării Saharei şi la pierderi necontabilizate în rândurile diverselor specii de păsări.

În lipsa unei strategii naţionale, peste "încurajările europene" de a crea reţeaua de zone protejate Natura 2000 s-au suprapus acum încurajările europene de a crea "energia verde".
Modificarea habitatelor

Minimizarea efectelor
În cazul energiei eoliene, ne explică Emil Todorov, cel mai important lucru este ca investitorii să aleagă cu atenţie zonele în care vor construi turbine eoliene: trebuiesc evitate parcurile naturale, dar şi locaţiile învecinate. Cu sprijinul agenţiilor naţionale de protecţie a mediului se pot desemna locaţii propice pentru exploatare, în afara culoarelor de migraţie şi a zonelor protejate.
De asemenea, cu ajutorul unor observatori locali, în timpul migraţiilor de primăvară şi toamnă, sau pe timp de ceaţă, se poate solicita oprirea elicelor. Deşi păsările ocolesc turbinele, există pericolul ca vântul puternic să împingă stolurile mari în mijlocul parcului eolian. Astfel de măsuri sunt deja luate de unele companii, însă nu reprezintă o practică generalizată, deoarece decizia de oprire a turbinelor crează pierderi economice, ne mai spune Emil.
Emil Todorov este un ornitolog bulgar cu o experienţă de 17 ani în observarea păsărilor şi cu 10 ani de implicare în proiecte de conservare a avifaunei, desfăşurate începând din Delta Dunării şi până la Burgas în sudul Bulgariei. Este originar din oraşul dunărean Sviştov, cu vedere la Zimnicea, şi a simţit mereu o atracţie aparte pentru România.

Acelaşi interes faţă de România l-a manifestat, cu aproximativ 40 de ani înainte, şi conaţionala sa doamna Maria Paspaleva, vânătoriţă şi ornitolog, căsătorită cu Matei Tălpeanu, reputat ornitolog, vânător, scriitor şi colaborator al revistei Vânătorul şi Pescarul Român.
Text: Alexandru Cercel
Foto: Windtoons.com