Peștera pictată Chauvet-Pont D'Arc se află în canionul râului Ardeche, Franța, și este una dintre cele mai vechi și mai frumoase opere de artă ale umanității. Descoperită pe 18 decembrie 1994 de o echipă de speologi francezi - Jean-Marie Chauvet, Eliette Brunel Deschamps, Christian Hillaire - peștera a fost imediat închisă accesului public, în scopul conservării. În 2015, datorită interesului internațional pentru acest patrimoniu artistic, guvernul francez a investit 50 milioane de euro pentru a inaugura o replică de 3.000 mp a peșterii, în cadrul unui centru muzeal regional numit Caverne du Pont D'Arc.
Motivul pentru care picturile rupestre, vechi de circa 30.000 de ani, se aflau într-o stare bună de conservare în momentul descoperirii a fost acela că tavanul intrării principale s-a prăbușit acum 20.000 de ani, izolând complet peștera de lumea exterioară. Cercetarea tehnicilor folosite de artiștii preistorici și a urmelor faunei locale durează de peste două decenii, însă concluziile despre motivele realizării acestei vaste opere, cuprinzând peste 400 de figuri animaliere și geometrice, sunt departe de a fi finalizate.
Se pare că peștera nu a fost locuită de oameni, ci doar folosită ca mediu de comunicare cu lumea spiritelor. Deși s-au descoperit vetre de foc, torțe și vârfuri de sulițe, nu s-au găsit urme efective de locuire. Oamenii au pătruns în zonele cele mai îndepărtate de intrare pentru a își manifesta prin gravuri, desene în cărbune sau picturi cu ocru roșu, ponirile interioare. Peșterile au reprezentat întotdeauna lumea subpământeană, lumea unor spirite care puteau influența viața omului, iar localizarea desenelor pe pereții cei mai îndepărtați ai peșterii putea însemna un apel transmis de la marginea lumii fizice către transcendent.
Nu se poate spune cu siguranță dacă prin această comunicare oamenii solicitau ceva anume (abundeță a vânatului, forță sau agilitate asemănătoare cu a animalelor de pradă) sau pur și simplu venerau anumite spirite. O observație interesantă este aceea că artiștii din Paleoliticul Superior au reprezentat în primul rând animalele periculoase și mai puțin pe cele care făceau obiectul vânătorii: rinocerii lânoși, mamuții, leii și urșii de peșteră, bourii și zimbrii sunt mult mai numeroși decât cerbii gigant, renii, caii sau caprele ibex.
În afară de urmele de palme imprimate în ocru roșu pe pereți, specialiștii au identificat și urme de mâini care doar au atins pereții. Interpretarea acestui gest ar fi aceea că oamenii intrau în acest loc cu venerație, asemeni oamenilor contemporani care intră într-o biserică sau într-un templu religios.
Este foarte posibil ca în interiorul peșterii să se fi practicat anumite ceremonii religioase despre care acum se pot face doar speculații. Unul din elementele care a dat naștere multor ipoteze este craniul de urs plasat pe o piatră. Chiar dacă bolovanul s-a desprins din tavan fără intervenția omului, și chiar dacă există numeroase rămășițe de urși pe toată suprafața peșterii, este clar că așezarea craniului pe piatră, ca pe un altar, a fost intenționată. O altă reprezentare grafică unică este aceea a unui cap de zimbru ce pare să aibă membre umane. Acesta a fost interpretat de unii cercetători ca o prezență a unui șaman costumat, invocând spiritele.
Picturile rupestre nu reprezintă nicicum o formă primitivă de artă ci un punct culminat al artei unei epoci. Ele sunt minuțios elaborate, dând aparența perspectivei și a animației, și au o încărcătură spirituală de necontestat...Sursa: The Chauvet Pont d'Arc Cave - Le Dauphine 2015, Chauvet Cave - Thames&Hudson 2011
Foto: Caverne du Pont D'Arc, Archeologie/Culture/Chauvet, Remarq, Alexandru Cercel
Text: Alexandru Cercel
