În muzeele de etnografie se găsesc adesea colecţii interesante ce împletesc tradiţiile locale cu istoria vânătorii. O astfel de colecţie etno-cinegetică se găseşte în Muzeul Munţilor Tatra din localitatea Zakopane, cea mai cunoscută staţiune montană din Polonia.
Muzeul din
Zakopane prezintă specificul cultural al populaţiei goralilor (muntenilor) din
zonă şi păstrează în colecţiile sale unelte vânătoreşti precum: puşti cu
cremene, cornuri pentru hăitaşi, cuţite, capcane şi chiar arbalete rudimentare
construite de meşteri fierari. Printre uneltele de pescuit interesante se
numără: ostii (furci pentru prins peştele) şi vârşe (coşuri pentru prins
peştele prin momire).
Muzeul mai cuprinde o expoziţie geologică, botanică şi
faunistică, cea din urmă fiind formată din diorame cu animale
reprezentative ale munţilor Tatra – capre negre, marmote, cerbi, cocoşi de
munte şi de mesteacăn, păsări răpitoare.
Pe lângă
expoziţia permanentă din clădirea de pe uliţa Krupowki nr. 10, muzeul mai
deţine încă şase locaţii în Zakopane, fiecare dintre acestea prezentând o
expoziţie de pictură sau artă populară într-o casă cu arhitectură specifică.
Zakopane este
cunoscut drept oraş al goralilor, o minoritate de origine controversată despre
care unii istorici spun că ar fi descendenţii păstorilor valahi ce au migrat
aici în secolul XVI. Goralii au astăzi identitate poloneză, dar o parte a vocabularului
lor e formată din termeni pastorali precum: brânză, mioară, măgură, vatră, colibă etc. În 2013, în amintirea migraţiei istorice, câţiva păstori au reconstituit transhumanţa de-a lungul arcului carpatic, începând
din Ţara Bârsei, trecând prin Zakopane şi ajungând până în Moravia.
Text: Alexandru Cercel
