Știri * Vânătoare * Natură * Din 2011

Știri * Vânătoare * Natură * Din 2011
„Frate Nicolae” - Editura Honterus Sibiu

Efectele eolienelor asupra păsărilor


Suntem cu toţii familiari cu limbajul de lemn contemporan, care de atâtea ori ne presară în urechi prefixe şi adjective precum: "eco", "bio", "regenerabil" sau "verde". Energia eoliană este şi ea înfrumuseţată cu astfel de floricele, dar se pare că nu este tocmai o invenţie "eco". 

Pentru a încerca o înţelegere cât mai clară a subiectului am discutat cu ornitologul Emil Todorov, membru al echipei Societăţii Ornitologice Române (SOR) despre: 
Cum afectează energia eoliană mediul, dar şi cum poate fi dezvoltată mai departe reducând efectele negative?

Via Pontica, drumul deturnat


Ţărmul vestic al Mării Negre este, ca importanţă, cel de al doilea coridor european de migraţie a păsărilor, după Gibraltar. Prin această zonă, ce include Delta, Dobrogea, litoralul românesc, bulgăresc şi turcesc, trec anual sute de mii de gâşte, raţe şi aproape toată populaţia mondială de pelican comun, pelican creţ, barză albă şi acvilă ţipătoare mică, ne explică Emil Todorov.  

Această vitală arteră de migraţie, denumită de ornitologi "Via Pontica", îşi datorează importanţa vânturilor sezoniere care oferă păsărilor portanţă şi un efort optim de zbor. Litoralul Mării Negre, unde vântul este bun, a devenit însă şi zonă de interes pentru investitorii în energie eoliană, sosiţi aici în căutarea materiei prime.

Începând din 2004, concurenţa făcută de parcurile eoliene, instalate pe parcursul coridorului de migraţie, a determinat treptat modificarea comportamentului păsărilor. Acestea au început să evite zonele împânzite de elice uriaşe, zburând mai spre vest, în interiorul continentului. Acest ocol nu este însă o problemă minoră, ci una cu efecte negative subtile: intrarea în zone fără curenţi termali buni impune mai mult efort de zbor, opriri mai dese şi nevoia de a căuta hrană pentru refacerea energiei pierdute. Stresul păsărilor se reflectă în migraţii prelungite sau târzii: de exemplu berzele albe, care pleacă de obicei la sfârşitul lui august, pot fi recent observate în număr mare în septembrie şi chiar octombrie. Oboseala suplimentară duce la întârzierea traversării Saharei şi la pierderi necontabilizate în rândurile diverselor specii de păsări.

În prezent Via Pontica este presărată cu câteva sute de turbine în România şi circa o mie în Bulgaria. 
În lipsa unei strategii naţionale, peste "încurajările europene" de a crea reţeaua de zone protejate Natura 2000 s-au suprapus acum încurajările europene de a crea "energia verde". 


Modificarea habitatelor


Deşi există cazuri documentate de specii rare ucise direct de elicele turbinelor (vultur sur, pelican creţ, buhă), principalul factor negativ este modificarea habitatului păsărilor. Sute de mii de gâşte (inclusiv periclitata gâscă cu gât roşu) petrec iarna în câmpiile din sud-estul României şi nord-estul Bulgariei. Parcurile eoliene ocupă în aceste zone terenul arabil (unde se găseşte hrana), determinând ocoluri de 15-20 km şi un consum suplimentar de energie. Dacă oaspeţii noştri de iarnă nu acumulează destulă grăsime, la sosirea în zonele de reproducere din Siberia, pot decide să nu depună ouă sau să se hrănească suplimentar în perioada incubaţiei, ceea ce pune în pericol perpetuarea speciilor.

O serie de studii derulate în Europa de Vest a arătat de asemenea că prezenţa parcurilor eoliene duce în timp la modificarea microclimatului local şi la aridizarea terenurilor. Astfel se contribuie la sporirea deşertificării, fenomen prezent deja în câmpiile din sudul României.


Minimizarea efectelor 


Desigur că orice activitate antropică îşi lasă amprenta asupra mediului, iar "economia mondială" nu poate fi pur şi simplu oprită de cauze "eco". Există însă şi metode de a reduce efectele negative ale exploatărilor industriale.

În cazul energiei eoliene, ne explică Emil Todorov, cel mai important lucru este ca investitorii să aleagă cu atenţie zonele în care vor construi turbine eoliene: trebuiesc evitate parcurile naturale, dar şi locaţiile învecinate. Cu sprijinul agenţiilor naţionale de protecţie a mediului se pot desemna locaţii propice pentru exploatare, în afara culoarelor de migraţie şi a zonelor protejate.

De asemenea, cu ajutorul unor observatori locali, în timpul migraţiilor de primăvară şi toamnă, sau pe timp de ceaţă, se poate solicita oprirea elicelor. Deşi păsările ocolesc turbinele, există pericolul ca vântul puternic să împingă stolurile mari în mijlocul parcului eolian. Astfel de măsuri sunt deja luate de unele companii, însă nu reprezintă o practică generalizată, deoarece decizia de oprire a turbinelor crează pierderi economice, ne mai spune Emil.

Emil Todorov este un ornitolog bulgar cu o experienţă de 17 ani în observarea păsărilor şi cu 10 ani de implicare în proiecte de conservare a avifaunei, desfăşurate începând din Delta Dunării şi până la Burgas în sudul Bulgariei. Este originar din oraşul dunărean Sviştov, cu vedere la Zimnicea, şi a simţit mereu o atracţie aparte pentru România. 


Acelaşi interes faţă de România l-a manifestat, cu aproximativ 40 de ani înainte, şi conaţionala sa doamna Maria Paspaleva, vânătoriţă şi ornitolog, căsătorită cu Matei Tălpeanu, reputat ornitolog, vânător, scriitor şi colaborator al revistei Vânătorul şi Pescarul Român.


Text: Alexandru Cercel
Foto: Windtoons.com