AJPVS Tulcea colaborează cu ornitologii pentru protecţia păsărilor

La întâlnirea cu reprezentanţii Societăţii Ornitologice Române (SOR), ce a avut loc pe 28 mai la Tulcea, Directorul AJVPS Tulcea, ing. Ştefan Stoica a anunţat că pe fondul de vânătoare Beştepe se va stabili o zonă de linişte de cca. 1.500 ha pentru a contribui la protecţia speciilor prezente pe lacul Beibugeac, sit Natura 2000. 
Biologii SOR au declarat la întâlnirea pe care au organizat-o cu vânătorii, reprezentanţi APIA şi ANPM, că Nu vor propune în cadrul proiectului de administrare a sitului ca vânătoarea să fie considerată incompatibilă.

Importanţa zonei
Beibugeac se află la sud de braţul Sfântu Gheorghe, în apropierea satului Plopu, comuna Murighiol, la distanţă mică de "Sărături" - zonă de cuibărire strict protejată din cadrul Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării. 

În cadrul Ariei de Protecţie Avifaunistică Lacul Beibugeac se pot întâlni specii precum:
stârcul galben (Ardeola ralloides), pelicanul comun(Pelecanus onocrotalus), pelicanul creţ (Pelecanus crispus) cormoranul pitic (Phlacrocorax pygmeus), lopătarul (Platalea leucorodia), ţigănuşul (Plegadis falcinellus), stârcul roşu (Ardea purpurea), barza neagră (Ciconia nigra), egreta mare (Egretta alba), codalbul (Haliaeetus albicilla), stârcul de noapte (Nycticorax nycticorax) şi ciocîntorsul (Recurvirostra avosetta).

Beneficii cinegetice
Lacul Beibugeac ocupă cca. 150ha în funcţie de sezon, iar pe timpul verii poate seca. Suprafaţa totală protejată este de 470ha, incluzând mlaştini şi terenuri agricole. Pentru a sprijini măsurile de protecţie, conducerea AJVPS Tulcea a anuntaţ că va oferi o zonă de linişte triplă ca suprafaţă. Va fi interesant de urmărit dacă această arie de linişte, ce va atrage probabil mai multe gâşte în sezonul rece, va reprezenta un beneficiu pentru vânătoarea la pasaj în alte zone ale fondului Beştepe.

Conform datelor SOR, în perioada de iarnă sosesc aici cca. 6.000-9.200 de gârliţe mari (Anser albifrons) şi 700-2.500 de gâşte cu gât roşu (Branta ruficollis). Dintre păsările care migrează regulat cele mai numeroase au fost: 4.400 raţe mari (Anas patyrhyncos), 1.100-2.000 raţe mici (Anas crecca) şi 600-800 raţe lingurar (Anas clypeata).

Combatere vs. protecţie?
În Tulcea, judeţ campion la conservare, unde cca. 70-80% din suprafeţe sunt arii protejate, vânătorii au pierdut din ce în ce mai multe fonduri. Problema care va rămâne de rezolvat de către autorităţi, într-un viitor nu foarte îndepărtat, este cea a înmulţirii speciilor invazive, mai ales a şacalului, dar şi a celor sedentare - a vulpilor, mistreţilor, ciorilor şi coţofenelor. 
Oare consecinţele lipsei combaterii se vor măsura la un moment dat pe seama speciilor protejate?

Text: Alexandru Cercel
Foto: Alexandru Cercel

Ruladă de căprior

Aţi luat căpriorul de sezon? Atunci primiţi de la Sânziana un pont bun despre cum se face o ruladă delicioasă de căprior.

Ruladă din pulpă de căprior

Pulpa din faţă se dezosează, se scot pieliţele şi se curăţă cu un şervet de hârtie. Nu se spală carnea, pentru a nu compromite aroma inconfundabilă. Se sărează şi piperează după gust, se împănează cu usturoi şi slăninuţă afumată, apoi se rulează, se leagă cu o aţă şi se pune pentru 24 de ore în baiţ:

vin alb demisec, boia de ardei dulce, cimbru, frunze de dafin, puţină sare, ulei de masline, ceapă tăiată juliene, morcov tăiat felii şi apă minerală (ca să iasă vinul şpriţ :)).

După cele 24 de ore de odihnă, se pune pentru cca. 3 ore la foc mediu, la cuptor, într-o tavă cu puţin ulei, puţin muştar dulce şi se adaugă treptat baiţul strecurat. 

O friptură delicioasă şi uşor de făcut, 

doar îndemânare vă doresc la căprioare!

Text şi foto: Sânziana

Cu cartea pe urme

"Animale şi urmele lor" publicată la editura M.A.S.T. în 2012, este cea mai nouă carte despre urmele animalelor sălbatice apărută pe piaţa românească. Este o ediţie foarte reuşită şi bogat ilustrată.

O nouă carte despre urme? Dar care a fost ultima? Hm, dacă stăm un pic să ne gândim... cea a generalului şi eruditului vânător Constantin Rosetti-Bălănescu, intitulată "Urmele animalelor sălbatice", apărută la editura Ştiinţifică tocmai în 1961.

Spre deosebire de cartea românească, în care este valorificată o experienţă proprie, autohtonă, "Animale şi urmele lor" este o ediţie tradusă în limba română a lucrării zoologului danez Lars-Henrik Olsen. Acesta şi-a dobândit experienţa ştiinţifică citind cu pasiune semnele lăsate de animalele Europei, lucrând pentru Muzeul Zoologic din Copenhaga şi cunoscutul ONG internaţional WWF. Olsen ne prezintă în lucrarea sa, pe lângă principalele mamifere din fauna României, şi animale ca: iepurele polar, lemingul, glutonul, elanul etc. De asemenea ia în considerare și speciile introduse pe continentul european precum: castorul canadian şi nurca americană, cervidele alogene sika, muntiacul şi cerbul cu coada albă.

Cartea poate fi împărţită în două secţiuni principale: Tipuri de urme şi Mamifere. Prima secţiune debutează cu planşe ce prezintă tipare de urme ale mamiferelor şi păsărilor, apoi continuă cu prezentarea grupată a semnelor lăsate de animale: ingluvii, excremente, resturi de hrană, zgârieturi, rosături, urme de coarne, vizuini, scorburi etc. În cadrul acestei secţiuni sunt tratate şi păsările, în principal pe familii, exemplificându-se dimensiunile urmelor şi tipurile de semne lăsate de acestea. Constituie un minus faptul că nu se menţionează şi denumirea latinească a păsărilor prezentate.

În partea a doua sunt descrise peste 80 de specii de mamifere de pe continentul european, de la şoarecele de tundră la ursul brun, de la râsul iberic la pârşul de stejar. Includerea animalelor domestice - cal, vacă, oaie, capră - reprezintă un adaos binevenit pentru o carte despre urme. Prezentările speciilor cuprind: descrierea fizică, dimensiunea urmelor, observaţii comportamentale, dar şi denumirea latinească.

Recomandăm cu încredere "Animale şi urmelele lor", o carte bine documentată şi superb ilustrată cu desene şi fotografii "de la faţa locului". Se poate cumpăra de pe site-ul editurii M.A.S.T., sau din majoritatea librăriilor la preţul de 38 lei.

Încheiem prin a cita din introducerea făcută de marele nostru scriitor cinegetic Constantin Rosetti-Bălănescu, în cartea sa "Urmele animalelor sălbatice":

"Urmele şi semnele lăsate de sălbăticiuni prin singurătăţi sînt un fel de limbă scrisă cu slove ciudate, fără înţeles pentru cel care trece nepăsător pe lîngă ele, dar pline de semnificaţie pentru cine e deprins să le tălmăcească.[...]
Pentru a ajunge la stăpînirea deplină a cunoştinţelor despre urme şi semne, cît şi a corectei lor interpretări, este necesar să ne înarmăm cu multă răbdare, într-o îndelungată practică de teren, deoarece citirea şi interpretarea urmelor este o artă, care nu se învaţă numai din carte. Dar, ca orice artă sau meşteşug şi aceasta cuprinde o parte tehnică, pe care şi-o poate însuşi oricine prin învăţătură."


Text: Alexandru Cercel