România ar putea renunţa la plumb?

România apare pe lista ţărilor în care se poartă discuţii în vederea interzicerii alicelor de plumb la vânătoarea de păsări de baltă, conform prezentării făcute de Directorul de Conservare Cy Griffin, la întâlnirea membrilor Federaţiei Europene a Asociaţiilor de Vânătoare (FACE), ce a avut loc în Suedia între 9-12 aprilie 2014.

Dacă şi când se va întâmpla acest lucru, nu se ştie cu precizie, deoarece nici AGVPS, reprezentanta vânătorilor români în cadrul FACE, şi nici alte autorităţi care ar putea modifica legislaţia în domeniu, nu au suflat încă nicio vorbă. În anul acesta electoral s-ar putea ca "surpriza" să se amâne, dar în orice caz, pe termen mediu trebuie să ne aşteptăm la o schimbare de... muniţie.

Ce efect ar avea o astfel de măsură în România?

• La nivel comercial: schimbarea muniţiei şi implicit a armelor de vânătoare. Muniţia fără plumb va fi ceva mai scumpă şi va aduce în plus costul schimbării ţevilor vechi cu unele noi marcate "Lead or Steel" (pentru Plumb sau Oţel). Acest marcaj garantează rezistenţa la abraziunea ridicată a alicelor din oţel sau alte aliaje.
• La nivel ecologic: reducerea produselor toxice reziduale, datorate utilizării armelor de foc (acest subiect l-am abordat şi în articolul Vânătoarea fără plumb). 
• La nivelul metodelor de vânătoare: se pot readuce în actualitate şi legaliza alte tipuri de vânătoare tradiţională, precum vânătoarea cu şoimul şi altele.

Pe lista ţărilor care "se mai gândesc", România se află însoţită de: Irlanda, Lituania şi Slovenia. Ţările europene care au oprit folosirea alicelor de plumb fie la vânarea păsărilor de apă, fie numai la vânătoarea în habitatele acvatice sunt: Anglia, Bulgaria, Cipru, Cehia, Germania, Finlanda, Franţa, Grecia, Italia, Letonia, Marea Britanie, Spania, Suedia, Portugalia şi Ungaria. Olanda şi regiunea Flamandă a Belgiei au oprit folosirea alicelor de plumb la vânătoare sau tir, iar Danemarca a interzis cu totul folosirea sau comercializarea oricăror tipuri de muniţie bazată pe plumb.

Poziţia oficială a FACE este de a interzice muniţia de plumb numai în habitatele acvatice, considerând că interzicerea totală a alicelor şi gloanţelor de plumb ar afecta în mod negativ cea mai mare parte a vânătorilor. Deocamdată nu există nicio directivă care să impună statelor UE interzicerea muniţiei pe bază de plumb, industria de armament nu este pregătită pentru un şoc tehnologic, iar vânătorul european pur şi simplu nu-şi vede puşca cu alice pe panoplie, în rând cu puşca cu cremene...

Sursa: FACE
Foto: Alexandru Cercel, WeatherbyNation, ShootingUK, Morton Booth
Text: Alexandru Cercel

Statisticile modelului suedez

Mitul "modelului suedez" s-a născut din admiraţia pentru sistemul economic ce amesteca în structura sa un pic mai multă protecţie socială decât prevedea "modelul capitalist original". Capitalism-socialismul s-a dovedit până la urmă a nu fi perfect (ce dezamăgire!), dar a creat printre altele o bună concordanţă între economie şi administrarea vânătorii. În ciuda ponderii mari a terenurilor private, a parcurilor naţionale şi a prevalenţei principiului legal "vânatul aparţine proprietarului pământului", vânătoarea în Suedia este cu adevărat accesibilă maselor.
În vremurile noastre se pare că nimic nu este mai adevărat decât afirmaţia că "vânătoarea socialistă s-a născut în vest". Într-adevăr ţările scandinave - dar şi Franţa, şi mai ales Statele Unite - au pus în practică mai mult decât oricine altcineva sloganul "vânătoarea e pentru toţi!"

Despre "modelul suedez de vânătoare" statisticile spun următoarele: într-o ţară de 450.000 km2, cu o populaţie de peste 9 milioane de locuitori, 300.000 sunt vânători. Dintre aceştia două treimi sunt afiliaţi la asociaţia naţională Svenska Jägareförbundet. 
Din punct de vedere al veniturilor şi educaţiei, vânătorul suedez aparţine clasei de mijloc, merge la vânătoare 28 de zile pe an, preferă vânătoarea la elan cu câinii, şi vânează intens mistreţi sau cervide. De asemenea, unul din doi vânători suedezi deţine un câine de vânătoare.

În sezonul 2012-2013 s-au vânat în Suedia: 95.937 elani, 97.300 mistreţi (în creştere cu 100% faţă de sezonul precedent!), 96.400 căpriori, 6.000 cerbi, 30.100 iepuri de câmp, 72.400 vulpi, 27.500 viezuri, 16.500 cocoşi de munte şi 113.200 raţe. Marile carnivore se vânează corect, fără prea multe păcăleli legislative. Suedia deţine circa 3.300 urşi, 1.500 râşi, 700 glutoni (Gulo gulo) şi 400 de lupi. Dintre aceştia doar lupii nu se pot vâna, regimul lor de protecţie aflându-se încă în dezbatere. Urşii au o cotă de 300 de indivizi, râşii 30, iar glutonii se vânează excepţional în zonele importante pentru creşterea renilor.

Suedezii îşi petrec în majoritate timpul liber în natură, cu prietenii sau cu familia, şi prezintă în proporţie de 87% o atitudine pozitivă faţă de vânătoare. În general s-a observat că populaţia familiarizată cu traiul în natură este mai dispusă să accepte vânătoarea şi să consume carne de vânat. În Suedia din ce în ce mai mulţi oameni consideră vânătoarea un instrument de management raţional al resurselor naturale.

Sursa: FACE
Foto: Visit Sweden, Hunting in Sweden, FACE, Globial
Text: Alexandru Cercel

Parlamentul European menţine folosirea atrapelor vii

Sturzi cântători captivi - Italia

La jumătatea acestei luni, pe 15 aprilie, Parlamentul European a respins o iniţiativă legislativă ce urmărea interzicerea folosirii atrapelor vii la vânătoare. Atrapele vii sunt păsări sălbatice ţinute în captivitate şi folosite pentru a atrage prin glasul lor păsări din aceeaşi specie, aducându-le în apropierea vânătorului. 

Propunerea de interzicere a acestui tip de vânătoare a venit din partea parlamentarului francez José Bové care a susţinut că folosirea păsărilor sălbatice captive poate duce la răspândirea unor boli imposibil de monitorizat. 
Federaţia Europeană a Asociaţiilor de Vânătoare (FACE) a considerat că acest amendament a fost mai mult bazat pe sentimente anti-vânătoare decât pe argumente ştiinţifice. În cazul gripei aviare Comisia Europeana chiar a apreciat folosirea atrapelor vii pentru monitorizarea păsărilor sălbatice, a spus Filippo Segato, Secretarul General al FACE, adăugând că această tradiţie este reglementată de legi naţionale şi regionale ce iau în calcul utilizarea raţională şi buna îngrijire a păsărilor captive.

Capcană pentu controlul coţofenelor - Marea Britanie

Vânătoarea cu atrape vii nu este foarte răspândită la nivel european, ci se practică local, având cei mai mulţi adepţi în ţările mediteraneene: Franţa, Spania, Italia, Grecia. Atrapele vii pot fi: sturzi, raţe, porumbei de scorbură, coţofene, ciori etc. În Franţa se folosesc de exemplu cuşti cu sturzi cântători pentru a vâna sau prinde cu clei alţi sturzi, în timp ce în ţările nord-est europene se foloseşte o femelă de raţă mare, legată de picior, pentru a atrage masculii în bătaia puştii. Această vânătoare a început să fie practicată din ce în ce mai izolat, fiind înlocuită de cea cu atrape de plastic şi chemători tip fluier, considerată mai sportivă.

Sticlete captiv - România

În România doar braconierii de păsări cântătoare folosesc atrape vii, pentru a prinde piţigoi, sturzi sau sticleţi, şi a-i vinde ulterior în târguri. Vânătoarea cu atrape vii nu este permisă, fiind considerată o metodă nesportivă. Teoretic suntem mai etici decât papa, dar practic numeroşi organizatori de partide de vânătoare de la noi folosesc ilegal chemători electronice pentru a atrage în bătaia puştii prepeliţe, raţe, gâşte etc.
În orice caz, deputaţii europeni au respins amendamentul cu pricina: 468 împotrivă, 164 pentru şi 15 abţineri.
Vânătoarea cu atrape vii va mai supravieţui.

Sursa: FACE
Foto: BASC, BirdPoem, Click
Text: Alexandru Cercel