Aventura Arctică

„Aventura Arctică”, apărută în limba română în 2017 la editura Art, este o carte despre perioada înfloritoare a explorării Arcticii de la începutul secolului XX. Aparent destinată amatorilor de cărți de aventură, este de fapt o fereastră deschisă către viața eschimoșilor din Groenlanda și nord-vestul Canadei, o viață extrem de dură, bazată exclusiv pe vânătoare. Acest lucru ar trebui să o facă nelipsită din biblioteca oricărui vânător.

Autorul cărții, danezul Peter Freuchen, a luat parte la expedițiile  conduse de exploratorul, etnograful și prietenul Knud Rasmussen. Aceste expediții, denumite ulterior „expedițiile Thule”, aveau scopul de a face studii etnografice, arheologice și de a cerceta geografia Goenlandei de Nord și a Canadei. Cei doi își finanțează explorările prin subvenții de la statul danez și prin stabilirea unui punct comercial în nord-vestul Groenlandei, botezat Thule. Adoptând stilul de viață al inuiților și integrându-se în comunitatea locală, cei doi reușesc, pe parcursul a peste un deceniu, să își atingă obiectivele științifice cu mari sacrificii.

Vânătoarea constituie fundalul acestei cărți și este esențialmente activitatea de care depindea viața tuturor celor care trăiau pe atunci în Arctica.
Pe parcusul aventurii sale Peter Freuchen vânează numeroși urși polari, morse, foci, iepuri polari, boi moscați și păsări. Vânătoarea se practica în principal cu arma de foc, dar harponul nu ieșise din uz, fiind nelipsit din echipamentul vânătorilor. Vânarea focilor la copcă sau din caiac, gonirea ursului cu câinii de sanie, prinderea păsărilor cu plasa sau culegerea ouălor erau metode tradiționale de vânătoare ce nu se stinseseră încă. 

Acumularea unor provizii de hrană bogată în proteine era cea mai importantă preocupare a oamenilor de atunci. Carnea friptă sau crudă, untura, erau singurele alimente care puteau asigura energia necesară efortului fizic la - 40 de grade Celsius. Mâncarea cărnii crude, în special a organelor interne ale vânatului (de ex. ficatul), era singurul remediu împotriva scorbutului, boală cauzată de lipsa vitaminelor ce se găsesc în hrana vegetală. Pe lângă meniul zilnic groenlandez, autorul ne prezintă și câteva rețete de delicatese locale: carne de narval putrezită sau păsări fermentate în burduf din piele de focă.

Simple greșeli în ce privește vânătoarea sau deplasarea la vânătoare puteau costa viața cuiva. Pierderea unei vieți omenești nu era ceva ieșit din comun în acele comunități, din contră, era se pare o dramă cotidiană. Uneori grupuri de oameni rămâneau izolați și puteau recurge la mâncarea câinilor de sanie (în special în Groenlanda) sau chiar la canibalism (în nord-vestul Canadei). În acest mediu viața era extrem de dură - bătrânii puteau fi părăsiți iar copiii uciși când frigul extrem și foametea durau luni de zile. 

Cartea ne oferă și câteva observații legate de climă. De exemplu ne explică de ce caribu, sau renii, erau rari în acea perioadă - dispăruseră aproape cu totul din Groenlanda în urma unei ierni calde care a creat un strat de gheață la suprafață și a împiedicat animalele sa ajungă la lichenii de sub zăpadă. Inuiții au ajuns să populeze Arctica în urma unei perioade de încălzire a climei, înăsprirea iernilor cauzând izolarea diverselor grupuri și formarea unor dialecte și obiceiuri adaptate locurilor în care s-au stabilit.

Deloc deprimantă, această carte prezintă în primul rând adevărul crud despre viața populațiilor arctice. Concluzia ei este că numai cei adaptabili și înzestrați cu o voință de fier pot supraviețui în Marele Nord. „Aventura Arctică” este presărată cu suficient optimism încât să o citești pe nerăsuflate și la final să te bucuri că ești în viață...


Foto: Peter Freuchen și un localnic inuit, „Aventura Arctică” editura Art 2017
Text: Alexandru Cercel