Păsările de la Partizani

Una dintre cele mai exotice destinaţii autohtone rămâne cu siguranţă Delta Dunării. Călătorind cu barca pe micile canale cu stuf, descoperim, ca pentru prima oară ghioluri şi păsări, şi retrăim aievea viaţa primitivă a planetei...

Cele mai bune perioade pentru observarea păsărilor în Deltă sunt migraţiile de primăvară şi toamnă, dar şi în timpul verii se pot observa suficiente specii interesante şi în plus se poate pescui recreativ. Vânătoarea este oprită total, chiar şi pentru localnici, dar se zvoneşte că se va permite combaterea ciorilor, şacalilor şi mistreţilor cândva anul acesta.

O excursie uşoară de weekend se poate face cu maşina până la Tulcea, apoi 12km până la Nufăru, unde se face trecerea cu bacul spre Ilganii se Jos. Se traversează braţul Sfântul Gheorghe şi apoi se ajunge pe un drum pietruit până în comuna Partizani, pe malul braţului Sulina. Localitatea Partizani este cea mai uşor de atins poartă a Deltei. Aici puteţi găsi un camping, magazine şi câteva zeci de case înșirate pe strada principală. 

Ca peste tot în ţară trebuie un pic de precauţie la tocmirea serviciilor pentru turişti, care sunt oferite la preţuri "europene". De preferat sunt localnicii în vârstă care pot oferi o barcă mică, plimbări intime pe canale, şi eventual un borş bun de peşte. Alegându-i pe ei, oferim un ajutor local, şi primim în schimb trăiri mai apropiate de adevărul Deltei. 

Printre păsările care pot fi observate în zona satului Partizani, făcând numai o scurtă traversare a canalului Sulina către ghiolul Tătaru, se numără:

1. Corcodelul mare (Podiceps cristatus)
2. Pelicanul comun (Pelecanus onocrotalus), uneori în stoluri uriaşe
3. Cormoranul mare (Phalacrocorax carbo)
4. Egreta mică (Egretta garzetta), poate cea mai numeroasă dintre păsări
5. Stârcul galben (Ardeola ralloides)
6. Stârcul cenuşiu (Ardea cinerea)
7. Stârcul de noapte (Nycticorax nycticorax)
8. Ţigănuşul (Plegadis falcinellus)
9. Barza albă (Ciconia ciconia)
10. Lopătarul (Platalea leucorodia)
11. Lebăda de vară (Cygnus olor)
12. Raţa cu cap castaniu (Aythya ferina)
13. Vânturelul roşu (Falco tinnunculus)
14. Fazanul (Phasianus colchicus)
15. Găinuşa de baltă (Gallinula chloropus)
16. Lişiţa (Fulica atra)
17. Nagâţul (Vanellus vanellus)
18. Sitarul de mal (Limosa limosa)
19. Piciorongul (Himantopus himantopus)
20. Pescăruşul rozalb (Larus genei)
21. Pescăruşul râzător (Larus ridibundus)
22. Chira de baltă (Sterna hirundo)
23. Cucul (Cuculus canorus)
24. Pescăraşul albastru (Alcedo atthis)
25. Dumbrăveanca (Coracias garrulus)
26. Rândunica (Hirundo rustica)
27. Lăstunul de casă (Delichon urbica)
28. Codobatura albă (Motacilla alba), care se mai numeşte local şi "vrabia lupului"
29. Sticletele (Carduelis carduelis)

Balta, după cum numesc localnicii Delta, este un loc încă plin de viaţă, care poate transmite energie pozitivă celor ce cu umilinţă vin să se reculeagă în ea.

Mai multe fotografii în albumul de pe Facebook.
Text şi foto: Alexandru Cercel

Înmulţirea mistreţilor, o problemă europeană

Creşterea medie a populaţiilor de mistreţi este între 50%-200% /an şi cauzează pagube de milioane EUR în agricultură, se arată într-un studiu al Organizaţiei Proprietarilor de Terenuri din Europa (ELO). 

Studiul, realizat în 2012 şi prezentat recent Parlamentului European, recomandă controlul înmulţirii mistreţilor prin extinderea sezonului de vânătoare şi continuarea hrănirii artificiale.

O creştere susţinută

În ultimii douăzeci de ani populaţiile de mistreţi au crescut cu 250-400% în diverse ţări europene. În consecinţă, recoltele de vânat arată următoarea evoluţie, pornind de la sfârşitul anilor ’80 până în 2010:

• Spania: de la sub 50.000 la peste 200.000 mistreţi vânaţi
• Franţa: de la 100.000 la aproape 500.000
• Walonia (Belgia): de la peste 10.000 la peste 20.000
• Cehia: de la peste 20.000 la 140.000

Mistreţul este un animal adaptabil, prolific, care se hrăneşte în principal cu fructe de pădure, ghindă, jir, diverse rădăcini, larve şi viermi. Ca urmare a extinderii agriculturii, în meniul său zilnic au intrat porumbul, floarea soarelui şi cartofii. 

Monoculturile de mare întindere – rapiţă, cereale de primăvară, porumb, muştar – oferă mistreţilor hrană, adăpost şi linişte pentru mare parte din an.

Conform studiului prezentat, factorii care au contribuit la înmulţirea spectaculoasă a mistreţilor în Europa au fost: modificarea habitatului forestier, dezvoltarea agriculturii, creşterea temperaturii medii anuale, hrănirea intensivă şi perioadele scurte de vânare.

Hrănirea artificială, o soluţie?

Hrănirea artificială cu porumb rămâne controversată, însă un studiu de caz din Munţii Vosgi (Franţa), arată că simpla eliminare a acesteia nu duce neapărat la scăderea populaţiei de mistreţi. Deşi oferă energie suficientă scroafelor, porumbul conţine mai puţine proteine decât fructele de pădure. Astfel, rata de fertilitate a femelelor tinere care consumă fructe de pădure este de 158% faţă de 121% la cele hrănite artificial cu porumb.

Totuşi în Austria, Germania şi Luxemburg s-a decis interzicerea hrănirii artificiale (cu mai mult de 1kg de porumb / fond) şi s-a mărit sezonul de vânătoare. 

Spania, Franţa, Italia şi Belgia au hotărât menţinerea hrănirii artificiale cu scopul de a proteja culturile fermierilor. Statisticile franceze arată că pagubele cauzate de mistreţi în agricultură se ridică la 25 mil EUR /an. La acestea se adaugă alte 20-30 de milioane pentru accidente rutiere şi, în plus, pericolul răspândirii pestei porcine.

Remedii anti-mistreţ

Măsurile recomandate de studiul ELO pentru reducerea numărului de mistreţi sunt: continuarea hrănirii artificiale pentru minimizarea pagubelor în agricultură şi ţinerea unei evidenţe a populaţiei, stabilirea unor zone de linişte în păduri, plasarea culturilor de porumb şi rapiţă la distanţe mai mari de zonele forestiere, prelungirea sezonului de vânătoare şi colaborarea dintre fermieri şi vânători.

Sursa: CIC, RSHCB, ELO

Text: Alexandru Cercel

Foto: studiu ELO, Alexandru Cercel