Browning X-Bolt Hunter: la goană în stil "sportiv"

Săptămâna aceasta, pe 1 august începe sezonul la mistreţ. Pentru unii goană pentru alţii pândă, dar pentru cei dotaţi cu Browning X-Bolt, orice-ar fi... nu-i o problemă! X-Bolt Hunter este o carabină cu înălţător tip „şină”, închizător, şi ţeavă scurtă. Creată special pentru vânătoarea la goană, această armă poate fi folosită cu succes şi la pândă, la distanţă medie.

Concepută ca o variantă îmbunătăţită a mai vechii carabine cu închizător numită A-Bolt, X-Bolt a fost lansată în premieră în 2008. Anul acesta, pentru a menţine atenţia pieţei europene, X-Bolt a fost accesorizat cu un înălţător similar cu cel al carabinelor semi-automate din gama BAR. Înălţătorul fix, tip „şină”, creat de Browning pentru tirul în mişcare, este unul dintre cele mai bine proiectate şi mai uşor de luat la ochi din toată industria de armament sportiv.

Pe lângă dotarea standard, X-Bolt Hunter este livrat de fabrică cu încă un înălţător, tip „foaie”, şi cu foraj pentru lunetă (câte patru găuri pentru fiecare picior). Printre caracteristicile X-Bolt, mult lăudate de vânători în anii scurşi de la lansare, se numără: butonul de siguranţă plasat convenabil pe gâtul patului (ca la armele basculante), închizătorul cu acţionare rapidă ce se roteşte doar 60 de grade, butonul de pe umărul închizătorului ce permite descărcarea armei fără a necesita dezasigurarea, trăgaciul reglabil (de la 1,3 la 2,2 kgf), ţeava „free-float” (nu este fixată de antepat, permite o răcire mai rapidă) şi magazia de polimer ce protejează vârfurile celor trei gloanţe şi le alimentează în cameră fără blocaje.

Ţeava scurtă – de 56cm (22 inci) pentru calibrele .243, .30-.06, .308, 7x64, şi de 58cm (23 inci) pentru mai puternicele .270WSM, .300WM – ajută foarte mult la manevrarea armei în desişuri, păduri şi pătuluri înghesuite. Greutatea totală variază între 2,9 şi 3,2 kg, în funcţie de lungimea ţevii, iar patul acestei frumoase arme europene este din lemn de nuc. Preţul ei se situează undeva în jurul a 1.000 USD în Occident, iar la noi acasă trebuie să ne aşteptăm undeva la dublul sau triplul acestei sume.

Browning X-Bolt Hunter este o carabină excelentă pentru vânătorul tradiţionalist, iubitor de acţiune cu închizător şi de tir precis, fără lunetă.

Foto: Browning Europe, Jara y Sedal

Surse: Browning Europe, Shooting Times, Jara y Sedal

Text: Alexandru Cercel

Metode de reducere a pagubelor provocate de vânat

Având în vedere că deocamdată nu avem un sistem  bine pus la punct de compensare financiară a pagubelor produse de vânat în agricultură şi zootehnie, este bine de ştiut că au apărut şi la noi în ţară soluţii pentru reducerea acestor pierderi: substanţe chimice pentru alungarea animalelor sălbatice, sau mijloace de protecţie prin garduri electrificate.

Gardurile electrice sunt cea mai cunoscută şi cea mai eficientă soluţie de protejare a stocurilor de animale domestice împotriva prădătorilor. Cu toate acestea utilizarea lor este foarte redusă noi în ţară, datorită lipsei de informare dar şi lipsei de experienţă în instalarea lor. 

Gardurile pot fi mobile sau permanente şi se compun în principal din: sârmă sau bandă electrică, stâlpi, porţi şi generator de impulsuri. Cele mai cunoscute modele sunt cele neozeelandeze produse de Gallagher. Gardurile electrice funcţionează astfel: impulsul electric este trimis de-alungul gardului de un generator alimentat de un panou solar sau de la reţeaua electrică, iar când animalul atinge gardul primeşte un electroşoc ascuţit, care nu îi pune însă viața în pericol. Gardurile electrice sunt mai mult o barieră psihologică decât una fizică. Totuşi ele trebuie construite cu precizie pentru rezista uzurii inerente din partea animalelor şi elementelor naturii. În afara protecţiei faţă de prădători, gardurile electrice oferă fermierilor următoarele beneficii: raţionalizarea utilizării păşunilor, protejarea recoltelor sau a zonelor expuse eroziunii, separarea diferitelor grupuri de animale domestice, reducerea leziunilor pielii animalelor prin asigurarea unui contact fizic redus cu împrejmuirile.

Una dintre puţinele firme din România care oferă aceste soluţii de protecţie împotriva animalelor sălbatice este J&K Wildlife din Cristuru Secuiesc, județul Harghita. Pe lângă produsele Gallagher, J&K Wildlife oferă în plus consultanţă cinegetică şi asistenţă tehnică pentru instalarea ţarcurilor de vânătoare.

Sursa: Fodor József-Tamás J&K Wildlife Management, Gallagher New Zealand

Foto: J&K Wildlife

Text: Alexandru Cercel

Rolul vânătorilor în prevenirea febrei porcine africane

Vânătorii, pescarii şi administratorii parcurilor naturale trebuie să formeze împreună cu medicii veterinari un mecanism de prevenire rapidă a bolilor animale cu transmitere la oameni, a fost concluzia întâlnirii dintre Organizaţia Internaţională pentru Sănătatea Animalelor (OIE) şi Consiliul Internaţional de Vânătoare (CIC), organizată pe 1 iulie la Paris. Subiectul principal al discuţiilor a fost problema răspândirii virusului febrei porcine africane. 

Deşi a fost eradicată din Europa continentală (din Spania şi Portugalia la începutul anilor ’90) febra porcină africană a reapărut în Georgia (2007) iar de acolo s-a extins în Rusia. În 2014 a apărut şi în Polonia şi Lituania, unde s-a stabilit că principalul vector de transmitere a bolii sunt mistreţii.

Având în vedere că acest virus a ajuns la graniţa de est a Uniunii Europene şi că sezonul la mistreţ începe luna viitoare, asociaţiile de vânători din România ar trebui să colaboreze mai strâns cu Autoritatea Naţională Sanitar Venterinară pentru analizarea mistreţilor recoltaţi, dar şi pentru identificarea rapidă a unor eventuale focare de infecţie.

"Exemplele de cooperare dintre fermeri şi veternari sunt nenumărate, nu acelaşi lucru se poate spune însă despre colaborarea dintre comunitatea vânătorilor şi veterinari" a declarat Bernard Lozé Preşedintele CIC, subliniind că există o nevoie reală de a pregăti vânătorii să observe şi să raporteze instituţiilor de sănătate publică semne ale bolilor animalelor sălbatice.

Febra porcină africană este o boală specifică faunei sălbatice subsahariene, ce cauzează hemoragii severe mistreţilor şi porcilor domestici. La animalele infectate moartea survine în 2 până 10 zile, într-un procent de 100%. Prezenţa virusului se poate confirma post-mortem prin observarea de anomalii la organele interne şi prin analize de laborator. Simptomele externe sunt mai greu de confirmat la animalele vii: creşterea temperaturii corpului, înroşirea urechilor şi membrelor, hemoragii nazale sau rectale.

Surse: CIC, OIE

Foto: OIE, Chris Grady - Wildlife Imaging

Text: Alexandru Cercel