Deşi a fost eradicată din Europa continentală (din Spania şi
Portugalia la începutul anilor ’90) febra porcină africană a
reapărut în Georgia (2007) iar de acolo s-a extins în Rusia. În 2014 a apărut şi în Polonia şi Lituania, unde s-a stabilit că principalul vector
de transmitere a bolii sunt mistreţii.
Având în vedere
că acest virus a ajuns la graniţa de est a Uniunii Europene şi că sezonul la
mistreţ începe luna viitoare, asociaţiile de vânători din România ar
trebui să colaboreze mai strâns cu Autoritatea Naţională Sanitar Venterinară pentru
analizarea mistreţilor recoltaţi, dar şi pentru identificarea rapidă a unor eventuale focare de infecţie.
"Exemplele de
cooperare dintre fermeri şi veternari sunt nenumărate, nu acelaşi lucru se
poate spune însă despre colaborarea dintre comunitatea vânătorilor şi veterinari"
a declarat Bernard Lozé Preşedintele CIC, subliniind că există o nevoie reală
de a pregăti vânătorii să observe şi să raporteze instituţiilor de sănătate
publică semne ale bolilor animalelor sălbatice.
Febra porcină africană este o boală specifică faunei sălbatice subsahariene, ce cauzează hemoragii severe mistreţilor şi porcilor domestici. La animalele infectate moartea survine în 2 până 10 zile, într-un procent de 100%. Prezenţa virusului se poate confirma post-mortem prin observarea de anomalii la organele interne şi prin analize de laborator. Simptomele externe sunt mai greu de confirmat la animalele vii: creşterea temperaturii corpului, înroşirea urechilor şi membrelor, hemoragii nazale sau rectale.
Foto: OIE, Chris Grady - Wildlife Imaging
Text: Alexandru Cercel
