Conform recensământului
avifaunistic organizat de Societatea Ornitologică Română în octombrie, în
cadrul Euro Birdwatch 2014, raţa mică (Anas
crecca) ocupă locul cinci în rândul celor mai numeroase specii de vânat înaripat,
plasându-se ca număr de observaţii după: graur, porumbel gulerat, raţa mare şi
gâsca de vară.
Anas crecca este cea mai mică specie de raţă de la noi din
ţară şi este cunoscută popular sub mai multe denumiri: sarselă, sarselă de iarnă (termeni de origine
franceză), raţă pitică sau raţă sălbatică mică. Sarsela este o
raţă de suprafaţă, oaspete de iarnă la noi, sosind pe la sfârşitul lui
octombrie şi petrecând iarna în zone umede întinse şi pe lacuri
litorale. Cuibăreşte rar în România dar poate fi observată şi ca oaspete de
vară. Este răspândită mai ales în bălţile de câmpie, de-a lungul Dunării şi în
Deltă. Are o lungime de 35-40 cm şi cântăreşte aproximativ 300g.
Masculul poate fi recunoscut uşor după capul castaniu cu o dungă verde
în dreptul ochilor, mărginită de linii subţiri gălbui. De la distanţă pare
închis la culoare, dar în zbor prezintă abdomen alb şi subcodale gălbui. 
Femela este mai deschisă la culoare, asemănătoare cu raţa
cârâitoare, dar cu oglinda aripii de un verde metalic foarte constrastant când
este observată în zbor.
Raţa mică se
poate confunda cu raţa roşie (Aythya
nyroca), o raţă scufundătoare care nu se vânează deoarece populaţia ei este în scădere. Raţa roşie este un pic mai mare la corp şi are o culoare
maronie uniformă. Nuanţa sa nu se observă decât în lumină bună, dar se poate deosebi
în zbor după dunga albă prezentă pe toată lungimea aripii.
Foto:
Surse:
„Păsările
din România şi Europa” – Hamlyn Guide ediţia în limba română, Octopus
Publishing 1999
„Ghid
de identificare a speciilor de păsări” – Marina Cazacu, Criprian Fântână,
Lavinia Răducescu, SOR 2012
Text: Alexandru Cercel
