Templul vânătorii din Munchen

Muzeul German al Vânătorii și Pescuitului este unul dintre cele mai reprezentative muzee de gen ale Europei și un templu al vânătorii. 
Un adevărat templu, la figurat și la propriu, deoarece colecțiile muzeale sunt găzduite de o veche mânăstire augustină din centrul Munchenului. Înființat în 1934, muzeul este o personificare a cultului germanilor pentru vânătoare, natură și artă.


Principalele elemente care conferă muzeului caracterul său monumental sunt locația deosebită, colecția de arme medievale și numărul uriaș de trofee de cerb, vechi de peste 100 de ani. Catapeteasma acestei catedrale este scheletul complet de 
cerb gigant plasat în capătul scărilor, pe fundalul ferestrelor uriașe ale vechiului lăcaș de cult, și încoronat cu imperiale candelabre suspendate.

Tablouri, tapiserii, trofee vechi montate pe panoplii, lănci de mistreț și urs, foarte rare săbii de vânătoare, vechi unelte de pescuit, animale naturalizate și o colecție de arme de foc din secolele XV-XIX acoperite de aur, fildeș și gravuri, formează tezaurul acestui templu. Intrarea templului este păzită de un mistreț vigilent și de un somn uriaș, oricine poate intra, dar nu oricine se poate împărtăși cu tainele vânătorii...


Mai multe foto în albumul de pe Facebook.
Text și fotografii: Alexandru Cercel
Deutsches Jagd- und Fischereimuseum

Un vânător a plecat dintre noi

A plecat dintre noi Nicu Tănăsescu, vânător iscusit, militar de carieră, bun gospodar al grupei, bun tovarăș de vânătoare și de petrecere. 
Dumnezeu să îl odihnească!

Nea Nicu s-a dus pe veșnicele câmpuri, la numai 62 de ani, să se reîntâlnească cu bunii noștri tovarăși: Ion Stanciu, Floru Repețeanu, Ștefan Șcheaua și Gheorghe Alexandrescu, pe care i-am pierdut în anii ce-au trecut...
Dumnezeu să-i primească pe toți alături de El, să le ofere dragostea Lui și liniștea de după viața zbuciumată de pe pământ!

Sezon sărman se-arată

”Sărac ca anul acesta, ca anul trecut și ca de când sunt, niciodată n-am fost” spunea celebrul vânător Ion Creangă. Desigur că nu se referea la iepuri, care or fi fost suficienți pe dealurile Ciricului și Șorogarilor din spatele bojdeucii. Vorba sa, scoasă din context, descrie însă foarte bine și situația vânătorului de iepuri de astăzi. 

Deschiderea sezonului la iepure de anul acesta confirmă tendința observată acum 4 ani: efectivul de iepuri este într-o continuă scădere. Suspectul principal este agricultura intensivă, care lasă în urmă numai prăpăd pentru vânatul mic. Prea puțin din ce este acum câmp, poate fi numit și habitat...

La prima vânătoare de iepure a anului, pe altădată bogatul fond Ileana, cei 30 de participanți de la Grupa a Doua a AVPS Vulturul, au recoltat, după 8 goane și 7 ore de marș, doar 18 iepuri. Un sezon sărac ne-așteaptă... Noroc cu vânatul mare: mistreți și căprioare.
Și noroc cu cârciuma de la Brănești, unde gospodarii grupei au organizat seara o petrecere cu friptură de căprioară. Fericiți și îmbujorați au plecat acasă vânătorii noștri...

Text și foto: Alexandru Cercel
Mai multe foto pe Facebook.

Venture, o canoe pentru vânătoare

Vizitând Salonul Nautic București (24-27 martie 2016) am descoperit un interesant produs de vânătoare: o canoe ușoară și agilă de la Venture. Da, mai trebuie să curgă ceva apă pe Dunăre până la începerea sezonului de raţe, dar bălțile noastre sunt frumoase și primăvara... 

Englezii de la VentureKayaks produc trei modele de canoe: Prospector, Ranger şi Hunter. În ciuda numelui ademenitor, Hunter este destinat expediţiilor pe râuri, având o lungime de 5,34 m şi o capacitate de transport de 520 kg, respectiv 3 adulţi cu bagaje de exploratori.
Ranger este un produs îndreptat mai mult spre începători în ale vâslitului și spre turismul familial, deși modelul 14 este cel mai mic și cel mai ușor din gama Venture, și poate avea valențe de vânător.

Cel mai util model, în condiţii de vânătoare, pare a fi Prospector 15, o canoe scurtă, uşor de manevrat prin cotloane de stuf, ce are margini înalte, potrivite pentru abordarea valurilor şi efectuarea unor întoarceri rapide. Are o lungime de 4,64 m şi o capacitate de trasport de 370 kg, ceea ce înseamnă 2 adulţi cu ceva echipament și un câine pe deasupra.

Canoele Venture sunt realizate din CoreLite - polietilenă triplu stratificată ce le conferă greutate scăzută (35-40 kg), flotabilitate şi durabilitate. Noul material CoreLiteX, lansat în 2015, conferă rigiditate mai mare, viteză crescută și o reducere în greutate de 4 kg. Preţul canoelor se situează între 1.000 și 1.800 EUR în funcție de model și material, iar importatorul Venture pentru România este magazinul Bărci în Bagaje din Mogoşoaia.

Sursa: Venture Kayaks

Foto: Venture Kayaks

Text: Alexandru Cercel

Mândra, un nume românesc de cuțit norvegian

În lista de cuțite a producătorului Helle, printre denumirile nordice ale diferitelor arhipeleaguri și munți norvegieni, apare surprinzător un nume scris cu diacritice: Mândra. Este cel mai nou model de cuțit de supraviețuire conceput împreună cu Les Stroud, și lansat în martie 2016. 

De unde și până unde Mândra printre norvegiene? Simplu, celebrul personaj al serialului Survivorman, Les Stroud, a filmat în 2015 un episod în Făgăraș timp în care a colaborat cu designerul Anders Haglund pentru realizarea unui nou cuțit utilitarist. La botezul micuței, nașă a fost culmea Mândra din Făgăraș, locul de unde canadianul a fost recuperat de Salvamont Argeș la finalul aventurii sale.

Temagami și Mândra

Les Stroud și Helle au mai colaborat în trecut pentru realizarea altor cuțite de supraviețuire: Temagami și Temagami CA, dar Mândra este ceva deosebit. În primul rând este un cuțit mic, cu o lungime totală de 149mm, ce poate fi purtat la gât, atârnat de un șnur de piele sau paracord, sau în rucsacul minimalist. Este o unealtă de zi cu zi, ce se poate folosi la prelucrarea lemnului dar și la tranșarea animalelor mici vânate - păsări, iepuri etc. Lama de doar 69mm este din oțel triplu laminat și se continuă pe toată lungimea mânerului (full tang). Mânerul este realizat din lemn de mesteacăn și fibre vulcanizate de celuloză, având o frumoasă culoare aurie.

”Am plăcerea să dezvălui cea mai nouă colaborare a mea cu Anders Haglund și Helle Knives: Mândra, pusă la încercare în timpul solicitantelor filmări la Survivorman și inspirată de natura brută a României.” ~ Les Stroud

Fișa produsului Helle Mândra.

Sursa: Helle Norway
Foto: Helle Norway
Text: Alexandru Cercel

”O espediție română în Africa”

Un safari românesc de la sfârșitul secolului XIX

O relatare autohtonă, plină de aventuri exotice dar și de observații științifice,
ne este readusă la lumină, după 121 de ani, de editura Polirom.
Este povestea uneia din rarele expediții românești în Africa!

Debutul de explorator al boierului român Dimitrie Ghika-Comănești și al fiului său Nicolae Ghika, se face în anul 1895 când, inspirați de expedițiile celebre ale epocii, pleacă spre Țara Somalilor pentru a vâna și a cerceta flora locală.

Tatăl și fiul: Dimitrie și Nicolae Ghika-Comănești

Cei doi au făcut interesante observații geografice și etnografice privind triburile din Cornul Africii. Deși au dat locurilor denumiri românești (Culmea Lahovary, Vârful Carol etc.), acestea nu s-au păstrat. Plantele însă, descoperite cu ajutorul unor botaniști germani, au fost cele care le-au dus numele mai departe: Sporolobus ghikae, Loranthus ghikae, Crotolaria comanestiana şi genul Ghikea, din care specia Ghikea spectabilis are cea mai frumoasă floare.

Nicolae Ghika

Pe parcursul expediției românii au vânat peste o sută de animale: lei, elefanți, rinoceri, crocodili, hiene, vulpi, șacali, maimuțe, zebre, antilope, gazele, măgari sălbatici și o girafă. Trofeele, dintre care unele preparate de celebrul taxidermist londonez Rowland Ward, au fost aduse în țară și au împodobit Palatul Ghika din Comănești, dar și Muzeul de Istorie Naturală Grigore Antipa din București. Astăzi mai pot fi observate printre piesele vechi ale Muzeului Antipa trofeul de rinocer și capul de girafă rămase din donația originală a familiei Ghika. 

În urma călătoriei au rezultat două cărți scrise de protagoniști, plus o lucrare științifică alcătuită de profesorul german Philip Pauliscke.
Una dintre cărți, intitulată ”Cinq mois au pays de Somalis * ”, a fost scrisă în limba franceză de fiul Nicolae Ghika și publicată la Geneva în 1897. Cealaltă carte, ”O espediție română în Africa”, a fost scrisă în limba română de Dimitrie Ghika-Comănești și publicată în același an la București, fiind cea reeditată acum de editura Polirom.

* În 2015 a trecut neobservată apariția, la editura Mega din Cluj, a cărții lui Nicolae Ghika ”Cinci luni în Țara Somalilor” tradusă din limba franceză!

Surse: editura Polirom, Iorgu Petrescu Revista Muzeelor, ro.Wikipedia, en.Wikipedia, Cristina Moinești blog
Foto: Polirom, en.Wikipedia, Artmark
Text: Alexandru Cercel

Darurile Măgurii

La ultima vânătoare colectivă a sezonului 2015-2016 pădurea Măgura, de pe fondul de vânătoare Crivăț, i-a acoperit cu daruri frumoase pe vânătorii Asociației Vulturul, așa cum numai ea știe să o facă. Sărmana pădure bogată, Măgura este deopotrivă una dintre cele mai frumoase păduri de luncă, una dintre cele mai bine populate cu vânat, dar și una dintre cele mai exploatate silvic. 

În cele două goane lungi ale Măgurii, minunata pădure a oferit celor 36 de vânători un șacal, doi godaci și doi vieri de dimensiuni medii, înarmați însă cu colți peste medie. Din păcate un alt vier rănit nu a mai putut fi găsit...

Pe lângă vânatul doborât, Măgura a încălzit sufletele oamenilor înfrigurați cu priveliștea a numeroase grupuri de căprioare, a unei turme de cerbi, a unui jder de copac, a unui corb și a unei pisici sălbatice.

Mulțumim Măgura, și mulțumim paznicului de vânătoare Daniel, care a avut grijă să hrănească în perioada zăpezilor mari, pe locuitorii pădurii cu fân proaspăt și porumb.
Să ne revedem cu bine!


Crivăț 30 ianuarie 2016
Mai multe foto în albumul de pe Facebook.
Text și foto: Cercel Alexandru

Gaița, bijuteria pădurii

O mică bijuterie a pădurii, cu un colorit maroniu deschis, cap pestriţ şi frumoase nuanţe de albastru pe oglinda aripilor...

Gaiţa (Garrulus glandarius) este specie de interes cinegetic ce se poate vâna în perioada 1 septembrie – 28 februarie. Deşi are desemnat un sezon de vânătoare şi împăiată ar reprezenta un frumos trofeu, puţini vânători au mers cu interesul lor până acolo încât să o împuşte.

Pasăre omnivoră, mănâncă de obicei ghindă, jir și insecte, însă îşi poate completa hrana și cu ouăle şi puii altor păsări. Este sedentară, preferând trupurile de pădure mixtă din zona colinară, dar coboară toamna spre zonele de câmpie. 

Gaiţa este cunoscută vânătorilor mai ales pentru felul ei de a da alarma când cineva sau ceva încearcă să se apropie tiptil. Când vreun om sau un prădător precum vulpea sau jderul deranjează liniştea pădurii, gaiţa vigilentă îl ”ceartă” cu ţipete scurte şi îi trădează prezenţa. În funcție de cât de atent se apropie sau de cât de puțin se mișcă în locul de pândă, vânătorul poate fi ”atenționat” sau ”desconspirat” de gaiță...

Foto: Răzvan Zinică SOR

Surse:  

„Păsări comune din România” – colectiv autori, ed. Gloria Cluj 2010

„Vânatul şi vânătoarea în România” – Vasile Cotta, ed. Ceres Bucureşti 2001

Text: Alexandru Cercel

Fondul Movilița, dubleu la iepuri

Incredibil, clar cel mai bun, s-au făcut iepurii,
de două ori! 

Pe 12 decembrie 2015 Grupa a Doua a vânat câte un iepure de vânător. Pe 9 ianuarie 2016, Grupa a Doua împreună cu a Treia au vânat din nou câte un iepure de vânător. În vremurile acestea, te lasă fără replică o asemenea abundență! Movilița poate primi cu siguranță titlul de cel mai bun fond de vânat mic al asociației Vulturul. 

În ceea ce a fost prima vânătoare din an și probabil ultima din sezonul de iepure, după 7 ore și 11 bătăi, în care s-a străbătut în diagonală aproape tot fondul, cei 24 de vânători, gonind pe nemâncate până la lăsarea serii, au reușit neverosimilul - câte un iepure în tolbă. Sperăm ca și în sezonul următor să avem măcar tot atâția iepuri, că la mai mulți nici nu îndrăznim să ne gândim...

Text și foto: Alexandru Cercel