Paris: splendoarea vânătoarei

Poate că nicăieri în Europa cultura vânătorii nu este mai bine reprezentată decât în Franţa. Patrimoniul vânătorii din Franţa este unul dintre cele mai mari şi mai bine păstrate din lume, iar diversitatea obiectelor de artă legate de vânătoare copleşeşte orice amator de cultură cinegetică. Încă din Evul Mediu actul de vânătoare s-a împletit în această ţară cu nobleţea şi arta. Vânătoarea călare, cântecul cornurilor şi muzica copoilor sunt elemente franceze, devenite fundamentale în tabloul vânătorii europene. 

Franţei i se datorează vânătoarea par force (echitabilă prin urmărirea călare a unui singur animal, ucis de vânători pedeştri fără a fi sfâşiat de câini), dezvoltarea cornurilor de vânătoare şi a muzicii lor (făcută de marchizul Dampierre în sec. XVIII, pe baza primitivelor semnale sonore de vânătoare) şi crearea raselor de câini gonitori mari, ce formează şi astăzi elita mondială.
Chiar şi apariţia baionetei este tributară vânătorilor francezi, ce se apărau de atacul mistreţilor răniţi, cu un pumnal fixat în vârful puştii cu cremene.

Printre numeroasele muzee, castele şi colecţii private pariziene, unul dintre cele mai deosebite obiective culturale este Muzeul Vânătorii şi Naturii, aflat pe Rue des Archives la numărul 62, în clădirea unui hotel medieval. Muzeul este capodopera industriaşului francez Francois Sommer şi a soţiei sale Jacqueline. Fiind un om înstărit şi cu deosebite gusturi artistice, Francois a pornit de la colecţionarea tratatelor medievale de vânătoare, a armelor şi a picturilor de secol XVIII, și a ajuns la aspiraţia de a transmite un mesaj educativ posterităţii.

Beneficiind de consilierea unor specialişti în artă şi de ajutorul ministrului culturii de atunci, scriitorul Andre Malraux, familia Sommer a reuşit să facă din conceptul de "muzeu al vânătorii" o experienţă artistică în sine. Vizitatorul are aici revelaţia vânătorii: integrat cu subtilitate în atmosfera unor epoci fantastice, martor al unor partide de vânătoare monumentale, vizitatorul pătrunde plin de uimire în universul misterios al naturii.
Tablouri de Lucas Cranach, Peter Paul Rubens, Jan Brueghel, Francois Desportes, tapiţerii şi arme medievale, trofee europene şi exotice, artă modernă, cornuri de vânătoare şi miniatura unei cabane rustice de vânătoare sunt doar câteva din elementele acestui adevărat templu al vânătorii. 

Catedrala Sfântul Eustaţiu, aflată în zona Chatelet Les Halles, este un alt templu, de data aceasta catolic, al Parisului. Aici sunt găzduite în partea din stânga a naosului relicvele militarului roman şi martirului creştin Eustaţiu, cel despre care Ionel Pop şi Mihail Sadoveanu argumentau (în editorialul revistei Carpaţii din decembrie 1938) că ar trebui considerat patronul de drept al vânătorilor români. Aceste relicve au fost aduse în Paris în secolul XIII de la mânăstirea Saint Denis.

Printre colecţiile imensului Muzeu Militar din Paris (ce încadrează Domul Invalizilor în care este înmormântat Napoleon) există şi o superbă secţiune cu arme de vânătoare unde puteţi vedea unelte primitive din silex şi os, suliţe pentru vânarea mistreţilor, arbalete, arme de foc medievale şi câteva rare săbii de vânătoare.

În apropierea Parisului, la circa 50 de km, într-o zonă împădurită din regiunea Picardia, se află micul oraş Senlis - veche aşezare romană şi înfloritoare reşedinţă medievală din secolul XII. Aici, printre ruinele curţii vechilor regi franci, puteţi descoperi într-un corp de clădire, mica bijuterie numită Muzeul Vânătorii. Creat în 1935 din iniţiativa unui artist local, acest muzeu conţine minunate obiecte vestimentare, picturi ale echipajelor de vânătoare locale, trofee şi arme deosebite ce aduc în prezent atmosfera veacurilor trecute. Spre satisfacţia tuturor iubitorilor şi păstrătorilor de tradiţie, trebuie spus că în această regiune se mai practică, de două sau trei ori pe an, vânătoarea călare la cerb şi mistreţ.

Pentru a afla mai multe informaţii despre muzeele de vânătoare din Franţa, locaţii exacte, colecţii şi tarife de intrare, puteţi vizita următoarele pagini: Muzeul Vânătorii şi Naturii din Paris, Muzeul Militar din Paris, Muzeele Senlis.
Pentru a vedea mai multe fotografii, vizitaţi şi galeria noastră foto de pe Facebook: Paris - Muzeul Vânătorii şi Naturii, Paris - Muzeul Militar, Paris - Catedrala Sfântul Eustaţiu, Senlis - Muzeul Vânătorii.

Text: Alexandru Cercel
Foto: Alexandru Cercel

Hamacul, amnarul şi lumea-n cap

Hamacul, briceagul şi amnarul fac parte din heraldica libertăţii

Odată cu venirea verii şi a căldurilor, cu apariţia orizonturilor aburinde, se trezeşte în fiecare din noi dorul de drum şi de aventură. O călătorie la distanţă mare sau o drumeţie prin pădurile din apropierea localităţii ne pot oferi acele momente de deconectare mult căutate şi ne pot dărui liniştea de care avem nevoie. În fiecare dintre noi, oameni ai timpurilor moderne şi ai tehnologiei, există acea nevoie organică de întoarcere, pentru puţin timp, la natură şi la lucrurile simple...

Despre hamac se mai spune, datorită formei sale specifice, şi că ar fi simbolul bănănăielii. Pentru acei aventurieri care caută liniştea prin păduri, prin deltă sau prin fundul curţii, hamacul este o achiziţie esenţială. O veste excelentă pentru amatorii de astfel de "sporturi" este distribuirea în România a celebrelor hamace indoneziene Ticket to the Moon de către magazinul Montrek Sport din Bucureşti.

"Biletul tău către lună" este făcut din mătase de paraşută, răcoroasă şi confortabilă, este dotat cu cârlige de metal şi vine la pachet cu corzi de ancorare. Se poate demonta rapid şi strânge într-o formă compactă de semilună (sau banană), putând fi purtat foarte uşor la brâu ca o borsetă. Accesorii opţionale sunt plasa de ţânţari şi tenda ce vă permite să locuiţi în hamac şi pe timp de ploaie. Pentru drumeţiile mai lungi prin păduri de deal sau munte, făcute cu bagajul minimal, hamacul este util prin faptul că are o greutate redusă şi se instalează mult mai repede decât un cort. Dezavantajele pot rezulta din lipsa somnului pe loc drept şi din nevoia de a căuta doi copaci cât de cât apropiaţi. 

Un alt accesoriu vital (bineînţeles!) pentru orice om cu un cât de mic spirit de aventură, este amnarul. Cele mai cunoscute amnare sunt cele suedeze Firesteel, formate dintr-un baton de ferrocerium şi o plăcuţă de oţel, prinse pe aceeaşi sfoară. Utilizarea amnarului se face astfel: se ţine cu mâna dreaptă tăbliţa iar cu cea stângă se trage batonul în sus, frecându-l de marginea ascuţită a tăbliţei. Firesteel produce scântei de 3.000 grade Celsius şi funcţionează bine la orice altitudine. La aprinderea grătarului sau a focului de tabără, o problemă care trebuie rezolvată de către aventurierul însuşi este găsirea materialului inflamabil care să pornească de la o scânteie. Iarba uscată, rumeguşul sau ziarul nu sunt suficiente. Dacă nu vreţi să cumpăraţi şi cutia cu iască specială de la firma producătoare, cel mai uşor mod de a porni primele beţigaşe este să folosiţi un ghemotoc de vată simplă sau stropită cu ulei. Reuşita aprinderii focului cu amnarul crează în fiecare din noi o inexplicabilă bucurie interioară similară cu cea a primilor oameni care au adus confortul în peşteră. Când veţi învăţa să folosiţi amnarul veţi crea cu siguranţă acea punte spirituală cu trecutul, vă veţi înfrăţi cu iluminaţii oameni primitivi, şi (foarte probabil) veţi striga şi juca de bucurie în jurul focului.

De prin tabăra omului modern se mai poate să lipsească uneori cortul, salteaua de dormit sau termosul, însă briceagul niciodată! Briceagul a fost întotdeauna însoţitorul redescoperitorului naturii, fie el copil sau adult. Dintre numeroasele bricege de pe piaţă unul dintre cele mai interesante din punct de vedere vânătoresc este Victorinox Hunter, ce are o lamă de cca. 10cm, un mini-fierăstrău şi un jupuitor printre cele şapte unelte ale sale. De asemenea, acest fidel însoţitor de tabără este frumos decorat cu un trofeu de căprior.

Dragi aventurieri minimalişti, acestea fiind spuse (şi ispititor prezentate), nu vă mai rămâne decât să vă luaţi lumea în cap!

Magazinul Montrek comercializează echipament pentru camping, drumeţii şi alpinism. Preţurile produselor prezentate sunt: hamac Ticket to the Moon 159 RON, amnar Light My Fire 22-55 RON (în funcţie de numărul de aprinderi), briceag Victorinox Hunter 105 RON. Puteţi beneficia de o reducere de 7% la orice produs achiziţionat, solicitând cardul de fidelitate al magazinului. Pentru mai multe informaţii şi oferte detaliate vizitaţi pagina Montrek Sport.

Text: Alexandru Cercel

Sursa: Mihaela Cană, Montrek Sport

Foto: Ticket to the Moon, Light My Fire, Victorinox

Bilanţul sezonului: probleme cu iepurii şi amenajările piscicole

În cadrul Adunării Generale a AVPS Vulturul, ce a avut loc pe 2 iunie la Cernica, s-a raportat membrilor scăderea efectivelor de iepuri şi probleme privind amenajările piscicole, ca parte a bilanţului activităţii în perioada septembrie 2011 - iunie 2012.


Principala specie de vânat a membrilor cotizanţi, iepurele, a fost afectată de chimizarea agriculturii, braconaj şi lipsa combaterii dăunătorilor, conform raportului consiliului asociaţiei. Exemplu a fost dat fondul Greaca din lunca Dunării, pe care se practică o agricultură extensivă - monoculturi, distrugerea vegetaţiei ce constituie refugiu pentru vânat, chimizare, utilizarea unor maşini agricole puternice. Având o cotă de recoltă anuală redusă la 50 de iepuri, fondul de circa 7.000 de hectare nu şi-a revenit, înregistrând o scădere constantă a efectivelor începând din anul 2002. De asemenea, în sezonul 2011 - 2012, vânarea iepurelui a fost oprită complet pe fondul Grădiştea, pentru refacerea efectivelor, urmând ca eficacitatea măsurii să fie evaluată în sezonul următor. În plus s-a remarcat şi scăderea efectivelor de potârniche şi fazani datorită zăpezilor mari din perioada februarie - martie.


O veste bună este proiectul de realizare, până la sfârşitul lunii iulie, a unei voliere pentru fazani la cabana Măgura, şi efectuarea unor populări cu fazani până la sfârşitul lunii septembrie. De asemenea, Adunarea Generală a hotărât repartizarea unei căprioare pentru fiecare grupă, spre a fi recoltată la începutul sau la încheierea sezonului vânătorii colective.
Printre lucrările de gospodărire, mai este planificată şi construcţia a şapte observatoare: trei la Măgura, două la Grădiştea şi două pe fondul Ileana, administrat de Grupa a Doua.

Problemele în domeniul amenajărilor piscicole sunt de natură juridică: Piscicola Călăraşi a încheiat, în urma unor presiuni politice, contracte de închiriere pentru bazinele Pârlita Mare, Pârlita Mică şi Pasărea V cu societatea Fish Expert Team SRL, motivând că nu există niciun înscris din care să reiasă darea în folosinţă către AVPS Vulturul. Clarificarea situaţiei juridice a acestor bazine piscicole, cât şi a celor din pădurea Măgura reprezintă principalul impediment în demararea investiţiilor în decolmatări şi repopulări cu peşte. În final aceste probleme s-au reflectat în scăderea la cca. 26.000 RON a veniturilor din activitatea de pescuit.


Principalele venituri ale AVPS Vulturul au rezultat din valorificarea vânatului mare şi organizarea de partide de vânătoare pentru cetăţeni străini, în urma cărora s-au încasat 50.800 şi respectiv 38.500 RON.


În sezonul 2011 - 2012 s-au eliberat un număr de 54 de autorizaţii colective, 702 autorizaţii de vânătoare la grup restrâns şi 100 de autorizaţii individuale, conform raportului consiliului asociaţiei.

Adunarea Generală s-a încheiat într-o atmosferă destinsă pe terasa restaurantului de pe malul lacului Cernica.


Text: Alexandru Cercel
Sursa: AVPS Vulturul
Foto: Alexandru Cercel