Sturzul de iarnă, o pasăre în expansiune

Sturzul de Iarnă (Turdus pilaris) sau Cocoşarul, după cum i se mai spune, este un vânat mic de câmp şi pădure aflat în plină expansiune la noi în ţară, dar încă ignorat de către vânători.

Cocoşarul este cel mai mare dintre sturzi, având o lungime de circa 25cm şi o greutate de până la 150g. De asemenea este şi cel mai frumos colorat: capul albăstrui, spatele maroniu-roşcat, pieptul auriu cu pete închise la culoare, iar coada, potrivit de lungă, este gri.

Zona predilectă de cuibărit a cocoşarului o reprezintă vastele păduri de mesteceni din nordul Europei şi Asiei, dar în ultimii 30 de ani s-a observat o extindere a arealului său spre zonele sudice ale Europei. În anii ’90, cea mai sudică localitate din România în care a fost observat, era Braşovul. Pe atunci se considera că populează doar zonele montane şi colinare, fiind denumit temporar şi „sturz de munte”. În prezent poate fi observat pe toată perioada anului la noi în ţară, migrând local în căutare de hrană. Iarna, populaţia se măreşte considerabil odată cu sosirea oaspeţilor din nord. 

Cocoşarul se poate vâna de la 1 septembrie la 28 februarie, cu alice de 1,5 – 2 mm. Se recomandă căutarea lui în grup de 2-4 vânători, la marginile pădurilor, prin liziere şi mărăcinişuri. Sturzul este o pasăre mică, greu de împuşcat şi, odată căzută, încă mai greu de găsit. Francezii, mari pasionaţi ai vânătorii de sturzi, susţin că Epagneul Breton este cel mai potrivit câine aportor pentru acest vânat.


Foto: Knapp Robbin D. 2002, IBC Bird Collection, Birding by Train
Surse: 
„Păsările din România şi Europa” – Hamlyn Guide ediţia în limba română, Octopus Publishing 1999

„Dicţionarul păsărilor” – Victor Ciochia, ed. Pelecanus, Braşov 2002

„Ghid de identificare a speciilor de păsări” – Marina Cazacu, Criprian Fântână, Lavinia Răducescu, SOR 2012

"Enciclopedie practică de vânătoare" Pascal Durantel - ed. Aquila'93 Oradea

Text: Alexandru Cercel