Bracul german
este cel mai popular câine de vânătoare din România, având
calităţi ce îl recomandă pentru aproape toate speciile de vânat: prepeliţe,
raţe, iepuri, răpitori şi chiar mistreţi.
Moştenirea genetică a bracului îi
conferă receptivitate la dresaj şi utilitate în activităţi precum căutarea,
pontarea, stârnirea, aportarea şi hărţuirea vânatului viu. Având în vedere diversitatea fondurilor de vânătoare din România, se poate spune că rasa brac
german este potrivită pentru peste 60% din situaţiile de pe teren.
Bracul german cu
părul scurt, cea mai răspândită varietate de la noi, este o rasă de prepelicar
pontator creată în secolul XVII pe baza, se pare, unei linii de pointeri
spanioli aduşi pe pământurile germane de vânători flamanzi. Are culoarea maro
unilcolor, sau înspicat cu alb şi negru, şi talia de 62-65cm. Este un câine
echilibrat, docil, cu temperament vioi, care se adaptează repede condiţiilor
specifice fiecărui teren de vânătoare. Bracul cu păr scurt se bucură în prezent
de o mare popularitate în toată Europa.
Varietatea Brac
german cu păr sârmos este o rasă creată la începutul secolului XX prin
încrucişări cu brac german, grifon şi pointer. Are sprâncene stufoase, blană
castanie cu firul lung şi foarte aspră. Este un câine de vânătoare foarte potrivit pentru a intra în stufărişuri şi mărăcinişuri.
Sursa: „Dresajul câinelui de vânătoare” - N. Străvoiu, ed. Lider 2001
Text: Alexandru Cercel
