După numărul mare de indivizi observat în România se poate într-adevăr spune că „dacă vedem vreo pasăre răpitoare plutind pe cer, este posibil să fie Şorecarul Comun (Buteo buteo)”. Deşi la jumătatea secolului trecut specia era răspândită în zona colinară a Transilvaniei, acum poate fi observată pretudindeni în câmpiile ţării. Populaţia din România este în mare parte sedentară, însă iarna unii indivizi migrează la noi din ţările nordice.Şorecarul Comun poate fi adesea observat planând, dar postura sa tipică este pânda pe câte un arbore, stâlp, movilă sau căpiţă. Datorită mărimii sale şi coloritului brun, observatorii neiniţiaţi îl consideră a fi acvilă. Şorecarul Comun este însă o pasăre de talie mijlocie, având o lungime totală de cca. 50cm şi o anvergură a aripilor de aproximativ 100cm. Culoarea prezintă numeroase variaţii în funcţie de vârstă şi sex, dar în general este brună închis în partea superioară a corpului şi mai deschisă în cea inferioară. Ciocul este negru, picioarele galbene iar coada este barată de cca. 11 dungi transversale. Şorecarul Comun, după cum îi spune şi numele, este specializat în prinderea rozătoarelor şi a altor animale mici pe sol, fiind foarte folositor agriculturii.
Nu se vânează fiind protejat, ca toate răpitoarele de zi şi de noapte, de Legea Vânătorii.
Text: Alexandru Cercel
Surse: „Păsările vânătorului” - Constantin Rosetti-Bălănescu, ed. AGVPS 1957
„Păsări comune din România” – colectiv autori, ed. Gloria 2010
