Deşi mai
există persoane care o confundă cu guguştiucul, pasărea din imagine este o turturică.
Turturica este specia autohtonă, oaspete de vară la noi în ţară, pe când guguştiucul este o specie invazivă, originară din Orientul apropiat. Amândouă speciile se pot vâna începând de la jumătatea lunii august.
Turturica este specia autohtonă, oaspete de vară la noi în ţară, pe când guguştiucul este o specie invazivă, originară din Orientul apropiat. Amândouă speciile se pot vâna începând de la jumătatea lunii august.
În doar câteva
decenii, începând din a doua jumătate a secolului XX, guguştiucul (Streptopelia decaocto) şi-a extins
atât de mult arealul încât devenit o specie sedentară, prezentă în aproape
toate satele şi oraşele Europei. Secretul succesului său constă în înmulţirea rapidă (depune mai multe ponte pe an) şi stabilirea în apropierea localităţilor,
ferit de prădători.
Guguştiucul este mai mare decât turturica şi are o culoare uniformă, gri-cafenie, cu
excepţia gulerului negru de pe ceafă. Se poate vâna la pasajul de seară în
apropierea satelor, deşi nu este cel mai corect mod, sau dimineaţa, la locurile de hrănire, în lanul de floarea soarelui. În restul anului poate
fi vânat prin imitarea cântecului său „gu-guu-ştuc” (chemând cu palmele ţinute
căuş şi suflând între degetele mari) deoarece se împerechează des şi caută apropierea
partenerului de viaţă sau a rivalului.
Turturica (Streptopelia turtur) este o
pasăre mai mică şi mai închisă la culoare decât guguştiucul. În ultimii ani a devenit o prezenţă din ce în ce mai rară la noi în ţară, dar mai poate fi găsită în zone de
stepă (în Dobrogea de exemplu) şi în terenuri agricole cu tufişuri şi pâlcuri
de pădure. Spre deosebire de modesta haină a guguştiucului, turturica este
magnific colorată: cenuşiu cu aripi brune, pătate cu auriu, reflexe de culoare
roz pe piept şi guler elegant cu mai multe linii albe şi negre. Coada sa este
neagră şi mai scurtă decât a guguştiucului. Cântecul său caracteristic este
uşor de recunoscut: „tuurrrr-turrr”.
Ambele păsări au fost botezate după cântecul lor iar acest lucru ne poate ajuta să le deosebim chiar înainte de a le observa.
Ambele păsări au fost botezate după cântecul lor iar acest lucru ne poate ajuta să le deosebim chiar înainte de a le observa.
Surse:
"Păsările din România şi Europa" autori Hamlyn / SOR - Octopus Publishing 1999
"Enciclopedie practică de vânătoare" Pascal Durantel - Aquila'93 Oradea
Text: Alexandru Cercel
Text: Alexandru Cercel