"Vânatoarea cea mai placută, precât este
permis a emite o opinie, este fără îndoială cea cu câinele care se cheamă
prepelicar", îşi începe C.C. Cornescu pledoaria în favoarea vânătorii sportive şi a căutării active a vânatului de către vânător, în opera sa "Manualul
Venatorului" din 1874.
Adevărul este că
prea multe prepeliţe nu puteau să vină dintr-o dată în această vară (această specie
migratoare aflându-se în declin încă din secolul XIX), ci mai degrabă că prea
multe prepeliţe se vânează cu chemători electronice.
Până anul trecut
la o partidă de vânătoare cu invitaţi se împuşcau peste 300 de exemplare. Sezonul
acesta ministrul delegat pentru Ape, Păduri şi Piscicultură, Doina Pană, a
propus reducerea cotelor de recoltă astfel: "fiecare vânător înscris în
autorizaţia de vânătoare poate recolta într-o zi un număr maxim de 100
exemplare din specia ciocârlie (Alauda
arvensis) şi un număr maxim de 50 exemplare din specia prepeliţă (Coturnix coturnix)". Noul ordin
este binevenit, însă în privinţa chemătorilor electornice, vândute şi folosite
în văzul tuturor, nu s-a propus nimic nou.
"Chemătorile
electronice şi oglinzile apelante sunt interzise prin lege, vânătorilor români şi
străini, nu doar în România, ci pe tot teritoriul UE, prevederile celor două directive
europene – Păsări şi Habitate, precum şi ale Legii 407/2006 fiind foarte clare din
acest punct de vedere" relatează pagina oficială a AGVPS, admiţând în acelaşi
timp că "legea nu se respectă întocmai în România" şi că există "o complicitate
tacită în acest sens".
Cu cote individuale de recoltă atât de mari şi cu mijloace de atragere a vânatului lipsite de etică, nu se poate tinde spre o folosire raţională a resurselor naturale, ci mai degrabă spre o risipă fără sens a acestora...
Foto: ro.Wikipedia, en.Wikipedia
Text: Alexandru Cercel
