Bună dimineaţa la Moş Ajun!

Primiţi cu colindul? Dragi colegi vânători şi dragi cititori vă dorim să vă bucuraţi de tradiţiile străvechi ţinute de Crăciun şi Anul Nou! Unele dintre colindele cântate de sărbători datează din perioada precreştină şi fac referiri şi la vânătoare şi la animale sălbatice înzestrate cu puteri magice. Ele s-au perpetuat în folclor şi au co-existat minunat cu tradiţiile creştine.

Vă prezentăm mai jos textul unuia dintre cele mai vechi colinde dunărene, din comuna Ulmeni, judeţul Călăraşi, o zonă folclorică foarte puţin explorată. Colindele arhaice din această zonă cuprind referiri la vânători cu arcul, cu şomii, ogarii, caii. Ion Nania considera că folclorul care nu menţionează armele de foc (durda, sâneaţa) este cel mai vechi şi cel mai nealterat folclor legat de vânătoare.


Leroloi Cerb

Leroloi Cerb s-a lăudat

La o margine de sat,

Leroloi iarba ca să pască.

Leroloi Gheorghe Făt-Frumos

De-asta mi-auziră

Leroloi arcul şi-l luară

După Cerb plecară.

Leroloi pe Cerb mi-l găsiră,

Sub Călin-mălin,

Leroloi stând şi rumegând,

Leroloi stând şi rumegând,

Amiaza-şi făcând.

Leroloi Gheorghe Făt-Frumos

La ochi mi-l luară

Leroloi pe Cerb săgetară.

Leroloi Cerbul în sus săriră,

Singur blestemară,

Leroloi singur blestemară:

Leroloi ochişorii mei,

Vedea-v-aş în trei,

Leroloi voi de mi-l vedeaţi,

Leroloi voi de mi-l vedeaţi,

Eu poate scăpam,

Leroloi scăpam că fugeam!

Leroloi urechile mele,

Vedea-v-aş parcele,

Leroloi voi de mi-auzeaţi,

Leroloi voi de mi-auzeaţi,

Eu poate scăpam,

Leroloi scăpam că fugeam!

Leroloi trestică măruntă

Vedea-te-aş pârlită,

Leroloi tu de-mi vâjâiai,

Leroloi tu de-mi vâjâiai,

Eu poate scăpam,

Leroloi scăpam că fugeam!

Leroloi Gheorghe Făt-Frumos,

La cerb mi-alerga,

Leroloi paloşul şi-l lua,

Leroloi paloşul şi-l lua,

Capul i-l tăia,

Leroloi şi-acasă pleca.

Leroloi tot din sat în sat,

Şi prin hori de fete,

Leroloi cine mi-l vedea,

Leroloi cine mi-l vedea,

Toţi mi-l fericea,

Leroloi toţi mi-l fericea:

Leroloi ferice de el,

Şi de mama lui,

Leroloi noroc ce-a avut,

Leroloi noroc ce-a avut

De vânat frumos

Leroloi fie sănătos!

Colinde care fac trimitere la vânătoare sunt şi:

• Colindul Cerbului din Maramureş, interpretat de Ştefan Hruşcă
• Jocul Cerbului din Moldova, comuna Lungani, judeţul Iaşi.

Vă dorim, cu ocazia sărbătorilor de iarnă, petrecere frumoasă în mijlocul familiei, sănătate şi linişte sufletească!

Text: Alexandru Cercel
Sursa filme: Youtube.com

Chemătoarea din smartphone

Asociaţia Vânătorilor şi Pescarilor din Norvegia (NJFF Norges Jeger- og Fiskerforbund) a creat în acest sezon o aplicaţie pentru smartphone. "NJFF Hunting Calls" este compatibilă cu Iphone, smartphones şi tablete ce utilizează sistemul Android.


Aplicaţia conţine 35 de sunete de chemare pentru 13 specii de vânat. Aceste sunete, realizate cu ajutorul chemătorilor tradiţionale sau vocii, au fost înregistrate cu participarea unora dintre cei mai buni vânători norvegieni. 

Fiecare ton are asociată o scurtă descriere în limba engleză ce include: denumirea speciei de vânat, modul de chemare şi metoda de vânătoare. Printre speciile de vânat pe care chemătoarea din smartphone le ademeneşte se numără: vulpea, raţa mare, cocoşul de mesteacăn, corbul, cioara, căpriorul şi elanul. Aplicaţia nu conţine înregistrări ale unor sunete de animale sălbatice. Scopul acestei aplicaţii este de a promova vânătoarea corectă cu chemători, şi în final de a oferi amuzament în cercurile familiale şi vânătoreşti.


"NJFF Hunting Calls" se poate cumpăra cu aproximativ 12 RON (2,76 EUR) de la magazinele online App-store şi Android Market. 
Informaţii despre posibilităţile de a vâna în Norvegia puteţi găsi pe pagina principală a NJFF, iar despre specii de vânat, sezon, legislaţie şi statistici vânătoreşti în documentul FACE despre Norvegia.


Sursa: CIC news
Foto: CIC news

Kooikerul, câinele de raţe olandez

Este puţin cunoscut faptul că şi olandezii au rase naţionale de câini pentru vânătoare. Kooikerul este un câine de talie mică spre medie (35-40cm la greabăn), de culoare albă cu pete maronii deschis, cu firul blănii de lungime medie, cu urechile purtate în jos, terminate cu smocuri de culoare neagră, cu coada lungă, albă, îmblănită. Este prietenos, ascultător, energic, rezistent la intemperii şi un foarte bun aportor şi înotător. 

Vechii vânători olandezi au început să dezvolte această rasă în secolul XVI când, pentru prinderea raţelor, se foloseau un fel de capcane numite "kooien" (mici canale cu cuşti ascunse la capăt). Această denumire s-a răsfrânt asupra vânătorului şi ulterior asupra câinelui său, care a devenit "kooiker's hondjes" - câinele celui care pune cuşti.

În acele vremuri în care armele de foc nu se prea întâlneau la vânătoare, metoda practicată era următoarea: întâi se exploata curiozitatea raţelor îndemnând câinele (uneori de o culoare asemănătoare cu a vulpii) să se mişte în sus şi în jos pe mal sau să-şi mişte coada de culoare albă, apoi, când păsările se apropiau îndeajuns, câinele le mâna spre cuşti, unde omul le putea prinde cu uşurinţă.

Împuţinarea raţelor sălbatice în general, şi consecinţele complexe ale celor două războaie mondiale au dus rasa aproape de dispariţie. Datorită muncii unor oameni pasionaţi, rasa a fost salvată şi recunoscută în 1971 de Raad van Beheer (Clubul Chinofil Olandez). Din fericire rasa Kooiker oferă şi în ziua de astăzi excelenţi parteneri de vânătoare!

În Olanda există încă trei rase naţionale de câini de vânătoare: Câinele Frizian de Apă (creat în provincia Frizia, bogată în lacuri, folosit la vânătoarea de raţe, dar şi de dihori şi cârtiţe, în prezent este utilizat mai ales ca aportor), Câinele Frizian Pontator (o variaţie a primului creată în secolul XX, folosit pentru vânarea dihorilor) şi Câinele de Potârnichi din Drenthe (creat în provincia omonimă, prietenos, dresat pentru a lucra în apropierea stăpânului la pas domol).

Sursa: Raad Van Beheer, en.wikipedia.org, infocaini.ro
Foto: en.wikipedia.org

Lupii, Andreiul, Usturoiul

Peştera Sfântului Andrei

Ziua de Sfânt Andrei, sărbătorită de ortodocşi astăzi pe 30 noiembrie, face parte şi dintr-un ciclu pre-creştin de zile ale lupului numite "Filipii de toamnă". Conform mitologiei populare româneşti, în aceste zile lupii sunt mai periculoşi ca de obicei, având dezlegare de la stăpânul lor Andreiul să ia câte o vită din turmele gospodarilor. Metodele de atenuare a influenţei malefice a lupului în aceste zile erau aprinderea focurilor în aer liber, lipirea gurii sobei, "păzirea usturoiului" sau ungerea cu mujdei a ferestrelor. 

Apostolului Andrei a trăit un timp şi a predicat în Scytia Minor, Dobrogea de astăzi, contribuind fundamental la creştinarea poporului român. Sfântul Andrei a murit ca martir în oraşul grecesc Patras, fiind răstignit pe o cruce în formă de "X", rămasă emblematică în iconografie.

La mulţi ani tuturor celor care poartă numele sfântului Andrei ...și nu uitaţi dragi vânători, să luaţi din când în când cu voi, un căţel de usturoi!

Text: Alexandru Cercel
Foto: Asociaţia Faptele Credinţei

Vechea legătură cu vânătoarea

Am descoperit călăria de ceva vreme, pe "terenul" colegilor de la AVPS Sitarul Bucureşti, mai precis în satul Nana din judeţul Călăraşi. "Nana Farmville" nu este doar un club local de echitaţie, ci este în primul rând o comunitate de oameni pasionaţi de cai. Primit în mijlocul lor ca un prieten am deprins primele noţiuni de călărie, şi mai mult, cred că am reuşit să refac acea legătură străveche, adânc îngropată în fiecare din noi...

Dacă prin vânătoare căutăm să dezgropăm un instinct atavic de prădător, să refacem acel joc letal al urmăririi, prin călărie încercăm să refacem o veche prietenie, o veche legătură de dependenţă. Amândouă activităţile, şi vânătoarea şi călăria, ne trimit însă la acea relaţie spirituală, niciodată primitivă, de comuniune cu natura. Vânătoarea şi călăria sunt indubitabil complementare. Din cele mai vechi timpuri calul, ca şi câinele, au fost partenerii omului la vânătoare. Din fericire, în unele ţări încă se mai practică vânătoarea călare: la vulpi în Irlanda, la mistreţi în Spania şi la cerb în Franţa.

Astăzi, când "drumul vânătorului la câmp cu căruţa" a fost înlocuit de "deplasarea cu jeepurile", pot să spun că am (re)descoperit înzecita satisfacţie de a observa "de-a călare" saltul iepurelui, fuga vulpii şi zborul răpitoarelor de zi...

Călăria de agrement oferă câteva beneficii fizice şi psihice dovedite ştiinţific: crează o stare de relaxare, impune răbdarea şi disciplina, contribuie la îmbunătăţirea reflexelor, tonifierea musculaturii şi creşterea autocontrolului. Vă recomand cu căldură să intraţi în comunitatea "Nana Farmville", să descoperiţi împrejurimile superbe ale satului din lunca Dunării şi să re-descoperiţi acele legături profunde pe care sigur le aveţi cu natura, să înţelegeţi ce vă spune calul, câmpul, cerul...

Nana Farmville este un proiect al Asociaţiei HorsesLand prin care se oferă cursuri de echitaţie copiilor şi adulţilor.

Text: Alexandru Cercel

Foto: HorsesLand (C)

Cea mai nouă monografie despre castorii din România

"Castorul în România. Monografie" este cea mai valoroasă lucrare prezentată la standul Editurii Silvice, din cadrul târgului de carte Gaudeamus, desfăşurat în perioada 23 - 27 noiembrie la Romexpo. Editura Silvică a Institutului de Cercetări Agricole şi Silvice (ICAS), a fost principalul reprezentant al nişei cinegetice la târgul de carte din 2011.

"Castorul în România" este o carte excelent documentată, cuprinzând preţioase date istorice şi concluzii rezultate din practica reintroducerii acestei specii în habitatele din ţara noastră, fiind ilustrată cu numeroase fotografii şi hărţi color. Lucrarea este structurată în trei părţi: prezentarea speciei Castor fiber, reintroducerea speciei şi monitorizarea ei în România. Realizată de o echipă de nouă autori, în frunte cu Georgeta Ionescu, coordonatorul proiectului de reintroducere a castorului în fauna României, această lucrare vine să completeze seria rarelor monografii cinegetice româneşti, despre: iepure, căprior (Horia Almăşan), cocoş de mesteacăn (Alexandru Filipaşcu), urs brun (Ion Micu), mistreţ (Neculai Şelaru), şacal auriu (Aurelian Angelescu).

Numele românesc al castorului este breb şi, după cum demonstra Ion Nania în lucrarea sa de amplă documentare "Vânatul pe teritoriul României", acesta este foarte răspândit la noi prin nume proprii, toponime şi nume de plante.

Dovezile paleontologice atestă răspândirea castorului pe teritoriul României din cele mai vechi timpuri. De asemenea răspândirea toponimelor "breb", "hod" şi "bieber" (etimologie română<slavonă>, maghiară şi respectiv germană) arată prezenţa animalului în conştiinţa populară. Legendarul leac "castoreum" şi blana au fost motivele vânării până la exterminare, specia dispărând din fauna noastră în secolul XIX.

Castorul a fost reintrodus în România în anul 1998 când, prin proiectul iniţiat de ICAS Braşov, au fost aduşi primii indivizi din Bavaria. (*Scriitorul Gheorghe Colţ afirma, în cartea sa "Vânătoare sub zodia zimbrului", că tot în anii '90 ar fi existat şi o iniţiativă a AGVPS de a aduce castori din Belarus.)

În prezent castorii naturalizaţi la noi ocupă habitate pe cursul superior şi mijlociu al Oltului, pe cursurile inferioare ale Mureşului şi Ialomiţei. În 2010 efectivul de castori la nivel naţional era evaluat la peste 1.500 de indivizi. Castorul este considerat specie protejată de interes cinegetic. Amenda prevăzută de Legea Vânătorii şi Protecţiei Fondului Cinegetic 407/2006 pentru fapte ilicite legate de această specie (capturare, ucidere) se ridică la 6.000 EUR. 
Fotografii şi informaţii suplimentare despre lucrările ICAS Braşov de monitorizare a populaţiei de castori din România sunt disponibile pe pagina de internet Proiectul BEAVER.


Puteţi achiziţiona cartea "Castorul în România" la preţul de 30RON direct de la sediul ICAS din Voluntari (şoseaua Ştefăneşti nr. 128, judeţ Ilfov), sau o puteţi comanda folosind datele de contact de pe pagina de internet a Editurii Silvice.
Catalogul 2011 al Editurii Silvice conţine şi alte lucrări interesante precum: "Fundamente Silviculturale pentru Gestionarea Arboretelor de Molid Vătămate de Cervide", "Managementul Fondurilor Piscicole din Apele de Munte", "Institutul de Silvicultură Câmpulung Moldovenesc - Studiu Istoric", "Arboretul Simeria - Monografie", "Catalog 2011 de Arbori şi Arbuşti Ornamentali din Pepinierele ICAS".

Text: Alexandru Cercel
Foto: ICAS Braşov Proiectul Beaver

CIC condamnă manipularea genetică a speciilor de vânat

Consiliul Internaţional de Vânătoare (CIC) se opune manipulării fondului genetic al speciilor de vânat şi respinge de la măsurătorile şi punctarea oficială orice trofeu obţinut prin astfel de metode, conform declaraţiei adoptate la întâlnirea de la Madrid, pe 8 noiembrie 2011.

CIC a remarcat aplicarea în cinegetică a unor metode de manipulare preluate din zootehnie, precum: împerecherea între subspecii sau eco-tipuri, aplicarea de tratamente hormonale, efectuarea de inseminări artificiale sau modificări genetice, în scopul de a obţine indivizi viguroşi (din punct de vedere al mărimii corpului, culorii blănii şi dimensiunilor trofeului), în beneficiul vânătorii comerciale. CIC condamnă practica deosebit de periculoasă a manipulării genetice a speciilor din fauna sălbatică şi recomandă guvernelor: să instituiască mecanisme de control ale acestor programe şi să ia măsuri pentru protejarea faunei. De asemenea CIC oferă asistenţă guvernelor pentru elaborarea politicilor de protecţie. 


CIC se alătură misiunii Uniunii Internaţionale pentru Conservarea Naturii (IUCN) - "conservarea integrităţii şi diversităţii naturii, asigurarea utilizării resurselor naturale în mod echitabil şi durabil din punct de vedere ecologic".


CIC recomandă membrilor, asociaţiilor şi organizaţiilor de vânătoare să adopte poziţii similare şi să se împotrivească "vânătorii" animalelor rezultate din manipulări genetice! CIC susţine vânătoarea corectă ("Fair Chase") şi îndeamnă toţi vânătorii să se opună practicilor lipsite de etică.
România este membru fondator al CIC din 1930.


Puteţi citi în original, folosind programul Acrobat Reader, Declaraţia CIC de la Madrid - nov2011.


Sursa: CIC    
Foto: CIC

Vânzări de peste 40.000 EUR la prima licitaţie de artă cinegetică

Prima licitaţie cu tematică cinegetică din România, organizată de Casa Artmark, a reuşit să vândă obiecte artă în valoare de 41.375 EUR. "Licitaţia de Cinegetică, Echitaţie şi Marinărie" a avut loc joi 17 noiembrie la Athenee Palace, iar catalogul ei a inclus pictură, gravură, fotografii, mobilier, decoraţiuni, medalii, cupe şi diverse accesorii de vânătoare.

Cel mai bine vândut obiect a fost un cabinet iberic de la sfârşitul secolului XIX, cu sertare secrete şi decoraţiuni de vânătoare medievală, adjudecat pentru 4.000 EUR. Pe locul al doilea s-a situat o rară pictură cu temă cinegetică a maestrului Ion Pacea - "Natură moartă cu fazan" adjudecată pentru 1.000 EUR.

Obiecte frumoase legate de vânătoare au mai fost: o toporişcă de tranşat vânatul, gravată, producţie de secol XX a unui atelier european, adjudecată pentru 600 EUR; dagă de vânătoare - colecţie de 3 exemplare achiziţionată tot la preţul de 600 EUR; un set de 6 fotografii reprezentând pe regele Carol II şi pe principele Mihai la vânătoare în anii '30, achiziţionat cu 325 EUR; o insignă vânătoreasă de protocol, cu cifrul regelui Carol II şi realizată din aur - adjudecată cu 200 EUR; un album de fotografii prezentând o vânătoare din 1977 a preşedintelui RSR Nicolae Ceauşescu pentru care cumpărătorul a plătit 325 EUR; o colecţie de 4 statute de societăţi vânătoreşti de la începutul secolului XX, achiziţionată cu 75 EUR; un set format din corn de vânătoare şi toc de pulbere realizat în atelier rusesc în prima jumătate a secolului XX, adjudecat pentru 375 EUR; o rară medalie de bronz "Distincţie pentru distrugerea răpitoarelor" din 1930, achiziţionată cu suma de 90 EUR.

Printre loturile foarte interesante care au rămas neadjudecate se numără un afiş de popularizare a turismului de vânătoare în România, realizat în 1958 - "Roumanie de tout temps pays de la chasse" (România întotdeauna ţara vânătorii), evaluat la 400 - 800 EUR şi un aruncător de talere de la începutul secolului XX, evaluat la 400 - 600 EUR.

Numărul loturilor prezentate la această licitaţie a fost de 93, ele fiind adjudecate în proporţie de aproximativ 70 la sută. În comparaţie cu alte licitaţii organizate de Artmark pe parcursul anului 2011, licitaţia de cinegetică se clasează antepenultima ca şi încasări, surclasând doar "Licitaţia de Vinuri de Colecţie" şi pe cea de "Mărţişor - Artă Decorativă", care au avut în februarie încasări de 4.905 EUR şi respectiv 31.907 EUR.

Sperăm ca licitaţia de cinegetică să devină o tradiţie a Casei Artmark şi să putem admira pe viitor o gamă mai largă şi mai valoroasă de obiecte, inclusiv cărţi, unelte de vânătoare, arme şi taxidermie.

Pentru a putea vedea toate obiectele incluse în licitaţie, evaluările lor şi preţurile de achiziţie, faceţi clic pe Catalogul Licitaţiei de Cinegetică, Echitaţie şi Marinărie.


Selecţie foto din albumul licitaţiei:

Text: Alexandru Cercel
Foto: Artmark
Sursa: Artmark http://www.artmark.ro/

Vânătoare în Valea Bisericii

A doua vânătoare colectivă la iepure din acest sezon a avut loc sâmbătă 12 noiembrie pe fondul Drăgoieşti. Vânătorii de la Grupa a Doua, împreună cu paznicul de vânătoare, au pus la cale împresurarea iepurilor lângă satul numit Valea Bisericii.

Casa din marginea câmpului

Faţă de săptămâna trecută, când a fost deschiderea sezonului, numărul membrilor participanţi a scăzut de la 29 la 22. După primele două goane cu rezultat bun pe arătură s-a continuat pe loturile însămânţate cu grâu, având ca rezultat scăderea apariţiilor iepurilor şi creşterea ratărilor. Moralul grupei s-a menţinut totuşi bun şi, în jurul orei 13:00, vânătoarea s-a încheiat pe o fâşie îngustă de grâu, unde flancurile de la ţinere au întrecut ca lungime standul. Revenind cu ajutorul instinctului la zona unde au fost lăsate maşinile, membrii grupei au încheiat ziua cu tradiţionala masă vânătorească ce a inclus printre altele: pui, murături iuţi, două feluri de ceapă, două feluri de vin şi două feluri de ţuică. A fost o zi frumoasă, fără temperaturi de iarnă şi fără tensiuni de colectiv.

Stimaţi colegi vă aşteptăm cu drag la următoarea întâlnire pe 26 noiembrie!
Pentru a consulta programul vânătorii colective clic aici.

Galeria foto a zilei:

Text: Alexandru Cercel
Foto: Alexandru Cercel

Epuree!

A început sezonul la "epure"! Sâmbătă 5 noiembrie 2011 a început sezonul de vânătoare la iepure şi totodată sezonul vânătorii colective, ocazie cu care s-a reunit o importantă parte din membrii Grupei a Doua.

"Aşteptarea.."

Întâlnirea celor 27 de membri plus un invitat a avut loc pe pajiştea din faţa lacului Călăreţi, de pe fondul de vânătoare Ileana. Deşi previziunile privind numărul iepurilor erau bune în această vară, vânătoarea de toamnă nu a fost uşoară, fiind nevoie de scotociri şi goane îndelungate prin arături şi păişuri, de la ora 8 la ora 16. În final fiecare vânător a avut parte de o zi frumoasă de toamnă şi de un "epure" în tolbă. Încheierea primei vânători din noul sezon s-a făcut la "Cârnatul vesel" din Brăneşti, localul preferat al grupei.

Dragi colegi de grupă şi camarazi invitaţi, vă aşteptăm şi la vânătorile următoare din acest sezon!
Consultaţi programul de vânătoare pentru a putea stabili mai uşor când puteţi să participaţi.

Galeria foto a zilei:

Text: Alexandru Cercel
Foto: Alexandru Cercel