UE: Colaborarea vânătorilor necesară pentru combaterea speciilor invazive

Vânătorii pot face parte din sistemul de prevenire a problemelor legate de speciile străine invazive, este una din concluziile seminarului organizat la sfârşitul lunii ianuarie 2012, la Parlamentul European. Seminarul "Specii străine invazive" a avut ca participanţi membri ai Comisiei Europene,  reprezentanţi ai Federaţiei Europene a Asociaţiilor de Vânătoare (FACE), ai Alianţei Europene a Pescarilor (EAA) şi Parlamentari Europeni (printre care şi europarlamentarul român Ioan Enciu).

Vânătorii pot ajuta la monitorizarea speciilor străine invazive şi la combaterea acestora. "Trebuie să ne bazăm pe ochii şi urechile celor de la sol. În principal pe cei care au o legătura privilegiată cu natura, precum vânătorii" a declarat Valentina Bastino, membră a Comisiei Europene. Pe lângă rolul important al vânătorilor în sistemul de prevenire şi combatere, Angus Middleton, Directorul Executiv al FACE, a subliniat şi necesitatea acordării unei atenţii deosebite în elaborarea listei speciilor străine periculoase, deoarece nu toate speciile străine din Uniunea Europeană se dezvoltă invaziv.

În prezent, dintre speciile străine de plante şi animale cunoscute în UE, doar 10-15% sunt considerate invazive. Dintre mamifere, o răspândire problematică au în special câinele enot (Nyctereutes procyonoides) şi veveriţa cenuşie americană (Sciurus carolinensis). 

Câinele enot s-a înmulţit foarte mult în Scandinavia şi ţările baltice, iar Asociaţia Suedeză de Vânătoare administrează un proiect finanţat de UE pentru combaterea acestuia. 

Veveriţa cenuşie a fost introdusă în secolul XIX în Insulele Britanice şi s-a înmulţit foarte mult, devenind o problemă inclusiv pe continent - în Franţa, Germania, Elveţia şi nordul Italiei. Conform datelor organizaţiei britanice Eurpean Squirrel Inititative, veveriţa cenuşie produce pagube în pădurile de conifere şi foioase (stejari, mesteceni), atacă ouăle păsărilor sălbatice şi invadează specia europeană autohtonă - Sciurus vulgaris ce are dimensiuni mai mici şi culoare brun-roşcată - acaparându-i arealul. 

De asemenea, există în Europa specii străine de peşti care pun în pericol pescuitul tradiţional, după cum a declarat Mark Owen, reprezentantul EAA.

Comisia Europeană a început din 2011 dezvoltarea unei strategii privind speciile străine invazive şi este aşteptat ca în noiembrie 2012, la întâlnirea Convenţiei de la Berna, să fie prezentată o Cartă privind Vânătoarea şi Speciile Invazive.

În România nu s-au făcut publice studii privind speciile străine invazive, dar este cunoscut faptul că, de la jumătatea secolului XX, şacalul (Canis aureus) şi câinele enot (Nyctereutes procyonoides) au ocupat în Deltă şi în zonele de câmpie nişa ecologică lăsată liberă de exterminarea lupului. O altă problemă (la nivel european de altfel) este şi răspândirea nurcii americane introduse (Neovison vison), în detrimentul nurcii europene autohtone (Mustela lutreola).
Printre speciile străine care au intrat în diverse epoci în fauna României se numără: cerbul lopătar, fazanul, guguştiucul, bizamul, nutria etc. Niciuna din speciile străine aclimatizate de-a lungul timpului în România nu este considerată în prezent invazivă.

Text: Alexandru Cercel
Sursa: FACE, European Squirrel Initiative
Foto: FACE, Svenska Jägareförbundet, en.Wikipedia