Dragi cititori, începând de astăzi ne îmbogăţim Jurnalul cu minunate arome de vânat, mulţumită talentatei noastre colaboratoare Sânziana. Prima reţetă pe care v-o oferim este supa de fazan. Sperăm să vă placă şi să o gătiţi şi domniile voastre... dacă aţi ochit bine ;)
Supa de fazan
Se ia una bucată fazan vânat cu multă pasiune de domnul vânător, se taie în bucăţi şi se pune la fiert. După ce începe să fiarbă se strecoară zeama, ca să nu rămână spuma şi să avem o supă limpede.
Se pune din nou la fiert la foc mic, împreună cu: morcov, ţelină, ceapă, pătrunjel rădăcină, tocate mărunt sau în sferturi, după preferinţe... Spre final, când carnea este aproape fiartă se adaugă sare.
Dintr-un ou, puţină sare şi cca. 150 grame de făina de grâu facem o cocă pe care o întindem foarte bine, o împăturim şi apoi o tăiem cât mai subţire - vor ieşi cei mai buni tăiţei de casă!
Se adaugă tăiţeii la supă, iar după ce au fiert se opreşte focul, se adauga patrunjel verde frunze şi se acoperă cu un capac.
Este o supă delicioasă, foarte bună şi pentru copii şi pentru zile friguroase!
Cei care poftesc la o ciorbă de fazan foarte bună, adaugă mai multe legume (de prin casă) şi înăcresc zeama cu borş de putină.
Vă dorim poftă bună!
Text: Sânziana
Foto: Sânziana
Una dintre cele mai aşteptate vânători la mistreţ a avut loc sâmbătă, 24 noiembrie în pădurea Măgura din lunca Dunării. Deşi organizarea a fost bună, rezultatele nu au fost la înălţimea aşteptărilor, la finalul zilei recoltându-se doi mistreţi şi un şacal.
Sarcina de a conduce pe cei aproape 60 de participanţi, grup care rar mai poate fi întâlnit la vânătorile colective din cadrul asociaţiei noastre, a revenit şefului Grupei a Doua, dl. Doru Adăscăliţei. Pe lângă cei 44 de vânători ai AVPS Vulturul şi cei 12 invitaţi, am avut onoarea de a avea alături de noi echipa de filmare a PV TV, condusă de reporterul-vânător Florin Pîrvu.
Condiţiile locale au fost perfecte - o zi de toamnă fără noroi, fără desişuri înfrunzite şi mai ales fără frig pătrunzător. După un instructaj minuţios s-a plănuit efectuarea a trei goane, de aproximativ 1,5 km lungime fiecare, ce aveau să acopere toată pădurea, cu excepţia zonei din spatele cantonului silvic şi, desigur, a zonei parcului natural. Cu toate că speranţele au fost mari, după primele două goane nu s-a recoltat decât un şacal. Mistreţii au ales cu preponderenţă să traverseze drumul median al pădurii, făcând rocada între cele două jumătăţi, iar vânătorii neantrenaţi au contribuit la acest rezultat prin câteva ratări crase şi focuri trase la distanţă mare. Organizatorul a propus refacerea primei goane şi includerea zonei din spatele cantonului în planul de bătaie. După refacerea primei goane s-a obţinut în sfârşit un rezultat, recoltându-se o scroafă de dimensiuni medii şi reînnoindu-se astfel speranţele vânătorilor. Goana scurtă din spatele cantonului nu a dat însă alte rezultate decât punerea pe fugă a câtorva iepuri. Ultima bătaie, terminată la limita zonei parcului natural a fost fructoasă, doi membri ai Grupei a Doua, Tănăsescu şi Tapalan, recoltând împreună un vier.
Datorită unor neclarităţi privind plata vânatului dobândit, cca. o treime dintre participanţi au renunţat la împărţirea vânatului, fapt ce a creat un final neplăcut zilei de vânătoare.
După ce culorile frumoasei zile de toamnă s-au estompat, iar întunericul s-a lăsat, 40 de porţii de carne de mistreţ au fost împărţite spre ai răsplăti pe cei prezenţi.
Pentru mai multe fotografii vizitaţi albumul nostru de pe Facebook.
Text: Alexandru Cercel
Foto: Alexandru Cercel
Cea de a doua vânătoare la iepure din acest sezon a avut loc pe fondul Drăgoieşti din Ialomiţa, în prezenţa a 27 de vânători, a câtorva grade peste zero şi de asemenea a câtorva iepuri. Pe vremuri bogat în vânat, fondul de peste 11.000 de hectare, cu terenuri mixte de grâu încolţit şi rapiţă, cu arături şi buruieni, nu mai susţine acum decât o populaţie mică de iepuri.
După 20 de ani de lipsă de gospodărire serioasă, se pare că temerile privind listarea iepurelui ca specie rară la nivel naţional, încep să se adeverească. Din cele 10 goane făcute la Drăgoieşti, şi peste 15 km pedalaţi pe arături, au sărit în medie 3 iepuri la fiecare bătaie. Grupa a Doua a reuşit însă prin optimism şi perseverenţă să recolteze 21 de iepuri, ceea ce, în condiţiile prezente, poate fi considerat un rezultat foarte fericit.
Începută pe ceaţă, vânătoarea a continuat până la ora două în apropierea fostului canal de irigaţii. O treime dintre iepuri au scăpat pe flancuri. După o scurtă masă câmpenească, făcută pentru recăpătarea speranţelor, s-a trecut canalul pentru încă două goane cu rezultat modest. Ultima goană s-a făcut spre fermă, odată cu lăsarea serii, vânătorii plecând apoi spre maşini cu mulţumirea unei zile frumoase şi a unei recolte bunicele.
Pentru mai multe fotografii vizitaţi pagina noastră de Facebook.
Text: Alexandru Cercel
Foto: Alexandru Cercel
Compania suedeză Nordik produce chemători pentru vânat mare precum căprior, mistreţ, elan dar şi urs. Produsul care a consacrat însă compania, deschizându-i porţile pieţei internaţionale, este Nordik Predator, una dintre cele mai populare chemători universale pentru animale de pradă, în special vulpe, folosită în prezent pe mai tot cuprinsul Europei.
Chemătoarea Nordik Predator se prezintă sub forma unui fluier din material plastic cu un muştiuc pentru suflat şi o gură relativ largă. Muştiucul are o lamelă vibratoare plasată peste un şenţuleţ ce canalizază curentul de aer spre gura fluierului, iar pe deasupra este cuprins de un inel puternic de gumă. Acesta poate fi mutat înspre vârf, pentru a obţine sunete scurte şi înalte, sau înspre baza muştiucului, pentru sunete mai lungi şi grave. Modelul de bază al chemătorii se numeşte Nordik Predator Pro, celelalte două - Mini şi Pretuned - fiind variaţii ale acestuia.
Prin mutarea inelului de gumă în diverse poziţii, şi prin exerciţii susţinute, cu Nordik Predator Pro se pot imita sunete de animale precum: chiţăit de şoarece, vaiet de iepure sau ţipete de ied de căprioară. Pentru sunetele subţiri de şoarece inelul de gumă se plasează spre vârf şi se suflă scurt de 2-3 ori, pentru sunetul de iepure se mută inelul spre centru şi se suflă lung de 3 ori, ca un vaiet, iar pentru ied se plasează inelul la baza muştiucului şi se suflă lung, chemând intens minunte întregi.
Nordik Predator Pretuned prezintă în plus patru şenţuleţe pe muştiuc care ajută la fixarea inelului de gumă şi crearea rapidă a tonalităţii dorite: la prima crestătură din vârf - sunet de şoarece, următoarele două - sunet de iepure şi sunet mai grav de iepure, iar la a patra crestătură, aflată la bază - sunet de ied aflat în pericol.
Nordik Mini Predator poate imita doar două sunete - cel de şoarece şi de iepure, având diametrul fluierului mai mic şi implicit o tonalitate mai puţin gravă şi un volum sonor mai mic.
În general, chemătoarea Nordik Predator are un volum destul de tare, producând sunete de peste 115 decibeli, ceea ce o recomandă mai ales pentru chemarea de la distanţă. Dan Morariu, directorul de vânzări al Armeriei Prasacu, importatorul Nordik pentru România, ne recomandă să nu o folosim în apropierea vizuinii sau în pădure deoarece putem speria vânatul prin tonalitatea înaltă, adăugând că trebuie să ţinem cont de direcţia vântului astfel încât vaietul de iepure să fie practic purtat de vânt către prădător. Pentru folosirea cu succes a chemătorii Nordik Predator alegeţi un loc de pândă în câmp, în apropierea pădurii sau într-o vale, de unde sunetele vor pleca estompat spre cărările vulpii.
Chemătorile Nordik sunt importate şi distribuite în România de Armeria Prasacu din Slatina. Pentru mai multe informaţii vizitaţi magazinul online al Armeriei.
Pe pagina oficială a producătorului Nordik Predator puteţi vedea câteva fotografii cu vânat ademenit cu succes şi de asemenea viziona un scurt montaj dintr-un film despre vânătoarea cu chemători.
Text: Alexandru Cercel
Foto: Nordik Predador, Alexandru Cercel
Folosirea chemătorii la vânătoare prilejuieşte trăirea unor frumoase momente în mijlocul naturii şi conduce vânătorul spre cunoaşterea mai bună a vieţii animalelor sălbatice. Vulpea este unul dintre cele mai curioase animale şi deci se pretează foarte bine la metoda de vânătoare cu chemătoarea.
Vulpea poate fi ademenită cu o multitudine de sunete de animale precum: chiţăitul de şoarece, vaietul de iepure, sau ţipătul de pasăre rănită (de exemplu ieruncă, în zonele de deal şi munte). Hrana principală o constituie şoarecii de câmp şi astfel chiţăitul de şoarece se poate folosi cu succes tot anul, chiar şi când zăpada se aşază pe teren. Dimineaţa devreme, după ce stabilim locul de pândă în apropierea unei trecători de la marginea pădurii, începem să chemăm printr-un chiţăit repetat de 2-3 ori, dar numai după ce observăm vulpea la 100-120m. Odată ce vulpea reacţionează la sunet nu mai repetăm chemarea (decât dacă se îndreaptă într-o direcţie greşită) ci aşteptăm să ajungă în bătaia armei.
În perioadele grele de iarnă este mai indicată chemarea cu vaiet de iepure ce poate fi eficace pe câmp la 400-500m. Folosind vaietul de iepure „uee-uee uaa-ua” chemăm de 3 ori cu sonoritate descrescătoare şi apoi facem pauză 15-20 de minute.
În prezent există în comerţ numeroase chemători în formă de fluier de lemn sau de plastic, cu o lamelă vibratoare, ce pot imita iepurele sau şoarecele. Dacă în timpul unei pânde ne lipseşte chemătoarea putem improziva pe loc sunetul şoarecelui folosind următoarele trucuri: lipim buzele de podul palmei şi tragem aer sacadat, frecăm un dop de plută de o sticlă umezită sau, dacă avem la îndemână doi coceni producem scârţâitul frecându-i între ei.
Sursa: Alexandru Filipaşcu "Vânătoarea cu chemători şi atrape" ed. Agro-silvică 1968
Text: Alexandru Cercel
Foto: Alexandru Cercel
Prima vânătoare de iepure a Grupei a Doua a avut loc în mod tradiţional pe fondul de vânătoare Ileana. În ciuda pesimismului privind efectivele de iepuri, fiecare vânător a plecat la startul acestui sezon cu câte un iepure în tolbă.
La AVPS Vulturul începutul acestui sezon de vânătoare colectivă a fost marcat şi de lipsa unor colegi şi prieteni, vânători dedicaţi şi oameni de viaţă, care au plecat dintre noi în vara acestui an. Înainte de începerea vânătorii Grupa a Doua a ţinut un moment de reculegere pentru ei, şi în special pentru iubitul coleg Floru Repeţeanu. În lipsa prieteniei sale calde vânăm în continuare, dar mai săraci spiritual.
Deşi perspectivele de a vâna un iepure, chiar la început de sezon, erau slabe la nivel de asociaţie (şi naţional se pare), cei 27 de vânători prezenţi la deschidere au reuşit să recolteze în 4 ore 24 de iepuri. Cele 5 goane organizate până la ora 12 s-au desfăşurat în special pe grâul încolţit sau la marginea bălţii. Având în vedere vremea ceţoasă de la începutul zilei şi pământul umed, goanele pe arătură nu au dat rezultate. După refacerea forţelor la masa câmpenească, s-a făcut o ultimă goană în care au fost recoltaţi cei 3 iepuri care lipseau de la numărătoare. Cel de-al patrulea a fost norocos şi a avut privilegiul să treacă printre vânătorii de la ţinere fără să fie alicit.
Dragi colegi şi invitaţi, vă aşteptăm la următoarele partide de vânătoare ce se vor desfăşura conform noului Program afişat. Sâmbăta următoare, tot pe fondul Ileana, este prevăzută o vânătoare la răpitoare cu păr şi pene. Pentru a vedea mai multe fotografii de la partidele de vânătoare, accesaţi pagina noastră de Facebook.
Text: Alexandru Cercel
Foto: Alexandru Cercel
Se ia una bucată fazan vânat cu multă pasiune de domnul vânător, se taie în bucăţi şi se pune la fiert. După ce începe să fiarbă se strecoară zeama, ca să nu rămână spuma şi să avem o supă limpede.
