Chemarea vulpii

Folosirea chemătorii la vânătoare prilejuieşte trăirea unor frumoase momente în mijlocul naturii şi conduce vânătorul spre cunoaşterea mai bună a vieţii animalelor sălbatice. Vulpea este unul dintre cele mai curioase animale şi deci se pretează foarte bine la metoda de vânătoare cu chemătoarea. 

Vulpea poate fi ademenită cu o multitudine de sunete de animale precum: chiţăitul de şoarece, vaietul de iepure, sau ţipătul de pasăre rănită (de exemplu ieruncă, în zonele de deal şi munte). Hrana principală o constituie şoarecii de câmp şi astfel chiţăitul de şoarece se poate folosi cu succes tot anul, chiar şi când zăpada se aşază pe teren. Dimineaţa devreme, după ce stabilim locul de pândă în apropierea unei trecători de la marginea pădurii, începem să chemăm printr-un chiţăit repetat de 2-3 ori, dar numai după ce observăm vulpea la 100-120m. Odată ce vulpea reacţionează la sunet nu mai repetăm chemarea (decât dacă se îndreaptă într-o direcţie greşită) ci aşteptăm să ajungă în bătaia armei.

În perioadele grele de iarnă este mai indicată chemarea cu vaiet de iepure ce poate fi eficace pe câmp la 400-500m. Folosind vaietul de iepure „uee-uee uaa-ua” chemăm de 3 ori cu sonoritate descrescătoare şi apoi facem pauză 15-20 de minute.

În prezent există în comerţ numeroase chemători în formă de fluier de lemn sau de plastic, cu o lamelă vibratoare, ce pot imita iepurele sau şoarecele. Dacă în timpul unei pânde ne lipseşte chemătoarea putem improziva pe loc sunetul şoarecelui folosind următoarele trucuri: lipim buzele de podul palmei şi tragem aer sacadat, frecăm un dop de plută de o sticlă umezită sau, dacă avem la îndemână doi coceni producem scârţâitul frecându-i între ei.

Sursa: Alexandru Filipaşcu "Vânătoarea cu chemători şi atrape" ed. Agro-silvică 1968

Text: Alexandru Cercel

Foto: Alexandru Cercel