Raţe de februarie: raţa cu cap castaniu

Sezonul pentru raţa mare, raţa sunătoare şi raţa suliţar s-a încheiat la 31 ianuarie dar, din fericire, au mai rămas suficiente raţe „de februarie” în calendarul vânătorului. Printre speciile care se pot vâna în ultima lună de iarnă se numără şi gustoasa raţă cu cap castaniu (Aythya ferina). Cei care nu se încumetă să jumulească o raţă aşa de frumoasă, o pot naturaliza şi păstra ca trofeu de preţ în camera „de vânătoare” sau într-un interior rustic.

Raţa cu cap castaniu este un migrator parţial care îşi face apariţia în Deltă şi în lunca Dunării imediat ce se dezgheaţă bălţile. Preferă locurile cu apă dulce, stufărişurile şi sălciile scorburoase. Se hrăneşte preponderent cu vegetaţie, motiv pentru care se scufundă până la circa 2 metri sub apă.
Răţoiul este uşor de remarcat, având capul de culoare roşie închis, în contrast cu pieptul negru şi corpul cenuşiu deschis. Femela are penajul brun deschis. În zbor, abdomenul şi aripile păsărilor se prezintă albe.

Atenţie: se poate confunda cu raţa sunătoare (Bucephala clangula) al cărei sezon s-a încheiat sau, mai grav, cu raţa roşie (Aythya nyroca) şi raţa cu ciuf (Netta rufina) care sunt specii protejate. 
Femela de raţă sunătoare are capul castaniu iar masculul are capul verde. Observate în zbor au abdomenul alb şi aripile negre. Raţa roşie este un pic mai mică, are o culoare compactă ciocolatie şi subcodalele albe. În zbor prezintă pe toată lungimea aripii o dungă albă, clară. Raţa cu ciuf este un pic mai mare la corp şi are ciocul de un roşu intens. În zbor sunt foarte vizibile gâtul şi abdomenul negru cu  flancuri albe.

Alte specii de raţe care se mai pot vâna până la sfârşitul lunii sunt: Raţa mică (Anas crecca), Raţa fluierătoare (Anas penelope), Raţa moţată (Aythya fuligula), Raţa pestriţă (Anas strepera), Raţa lingurar (Anas clypeata), Raţa cârâitoare (Anas querquedula) şi Raţa cu cap negru (Aythya marila).

Text: Alexandru Cercel

Foto: en.Wikipedia.org