Deşi toate raţele sunt „gălăgioase”, în fauna României se găsesc trei personaje speciale: raţa fluierătoare (Anas penelope), raţa cârâitoare (Anas querquedula) şi raţa sunătoare (Bucephala clangula). Cea fluierătoare este raţă de suprafaţă, oaspete de iarnă, cea cârâitoare este tot raţă de suprafaţă dar oaspete de vară, iar cea sunătoare este raţă scufundătoare oaspete de iarnă. Cum deosebim totuşi "sunatul" de "cârâit" sau "fluierat"? Vom afla în următoarele trei episoade:
Numele acestei raţe vine de la fluieratul puternic, ce aduce cu un „uii-uu”, scos de mascul în timpul zborului. Raţele fluierătoare cuibăresc în taigaua eurasiatică şi sosesc la noi prin noiembrie, migrând în stoluri lungi sub formă de şiruri. Sunt considerate oaspeţi de iarnă în România, dar unii ornitologi afirmă că o parte din ele rămân şi cuibăresc vara aici. Masculii se pot identifica uşor după capul castaniu cu o pată galbenă pe frunte. Pieptul este de asemenea castaniu, oglinda aripii este verde, subcodalele negre, iar restul penajului gri. Femela este de culoare maroniu-roşcată. Ambele sexe au ciocul gri-albăstrui cu vârful negru, gâtul scurt şi abdomenul alb.
Sezonul de vânătoare este între 15 august – 15 februarie, dar atenţie, se pot face confuzii cu specii de raţe protejate, ale căror populaţii sunt în declin: raţa roşie şi raţa cu ciuf. Raţa roşie (Aythya nyroca) este o raţă scufundătoare de culoare maronie uniformă. Având în vedere că nuanţa sa nu se observă decât în lumină bună, cel mai bine se poate identifica în zbor după dunga albă prezentă pe toată lungimea aripii. Raţa cu ciuf (Netta rufina) are capul portocaliu intens şi ciocul roşu. Gâtul, burta şi subcodalele sunt negre, iar în zbor se poate observa o dungă albă pe remige (penele cele mai lungi ale aripii).
Foto: Armando Caldas Flick.com
Surse:
„Păsările din România şi Europa” – Hamlyn Guide ediţia în limba română, Octopus Publishing 1999
„Dicţionarul păsărilor” – Victor Ciochia, ed. Pelecanus, Braşov 2002
„Ghid de identificare a speciilor de păsări” – Marina Cazacu, Criprian Fântână, Lavinia Răducescu, SOR 2012
Text: Alexandru Cercel
