Născuţi Aportori
Labradorii sunt cei mai numeroşi câini de companie din lume, dar şi cei mai răspândiţi aportori utilizaţi de vânătorii de raţe. Câinii din această rasă manifestă o înclinaţie deosebită pentru aport şi au calităţi excelente de înotători.
Labradorii au o constituţie corporală robustă şi o talie mijlocie, măsurând circa 55 cm la greabăn. Au capul relativ mare, cu obraji laţi şi o privire expresivă. Blana lor are firul scurt, neted şi des, oferind o bună protecţie împotriva frigului şi apei îngheţate. Coada este de formă conică, fiind foarte groasă la bază şi asemănându-se cu cea a vidrei. Degetele sunt unite printr-o membrană care îi ajută la înot.
Culoarea labradorilor poate fi neagră sau maronie, cu variaţii de la bej, la galben, roşcat şi până la ciocolatiu. Aceşti câini sunt specializaţi în vânătoarea la baltă dar, prin dresaj li se poate dezvolta şi abilitatea de a căuta prin stuf vânatul mic viu, sau chiar de a căuta urma de sânge a vânatului mare rănit.
Locul de origine al labradorilor este Avalon, zona cea mai estică a insulei canadiene Newfoundland (Terra Nova). Cu toate acestea câinii au primit denumirea regiunii geografice învecinate – a peninsulei Labrador, pentru a nu fi confundaţi cu o altă rasă locală, de tip molossoid, „Câinele de Newfoundland”.
Labradorul a fost iniţial un câine utilitar ce ajuta pescarii la strângerea năvoadelor şi aducerea odgoanelor din apă. În secolul XIX marinarii au adus câţiva câini şi în Marea Britanie, iar unii nobili vânători, printre care şi contele de Malmesbury, i-au crescut pentru vânătoarea la raţe şi au pus bazele rasei moderne de astăzi.
Surse: „Dresajul câinelui de vânătoare”- Nicolae Străvoiu, editura Lider 2001 ; en.Wikipedia.org
Text: Alexandru Cercel
