Sezonul de
vânătoare al cerbului în România este împărţit astfel: 10 Septembrie – 15
Noiembrie pentru mascul cu trofeu, 1 Septembrie – 31 Decembrie pentru mascul de
selecţie şi 1 Septembrie – 15 Februarie
pentru femelă şi viţel. Metodele de vânătoare ale cerbului comun pot fi: la
pândă, la dibuit, la goană cu hăitaşi, sau goană cu câini şi vânători călare. Dintre acestea doar primele două sunt practicate la noi în
ţară, fiind permisă doar vânarea cu armă cu glonţ. Calibrele utilizate pot
începe de la 7mm în sus: 7x64, 8x60, 9,3x62, .300 Win şi până la .375 Holland&Holland.
Metoda de
vânătoare la pândă presupune aşteptarea într-un punct de trecere al vânatului,
camuflat în vegetaţie, şi cu vântul în faţă. Pânda se mai poate face şi
dintr-un pătul înalt construit deasupra unei poieni sau tăieturi, cu avantajul
că mirosul omului nu va putea fi simţit de vânat. Pentru pândă este nevoie de o
carabină uşoară reglată la distanţă medie de 50-80m, cu un calibru nu foarte
puternic, 7mm Remington Magnum fiind considerat suficient.
Metoda la dibuit
(sau prin apropiere) este cea mai grea şi probabil cea mai frumoasă metodă de
vânare a cerbului. Ea solicită vânătorului o bună condiţie fizică, concentrare
şi simţuri ascuţite, cunoaşterea terenului şi a comportamentului animalelor.
Carabinele pentru vânătoarea prin apropiere a cerbului trebuie să fie uşoare,
de calibru puternic, fie7x64, .340 Weatherby Magnum sau .375 H&H (în funcţie de
tipul de animal vânat, ciută sau mascul de trofeu) şi să fie perfect reglate
pentru tirul la distanţă mare, respectiv 200m.
Carpaţii deţin
cele mai sănătoase efective de cerb comun (Cervus
elaphus) din Europa, însă trofeele din România se situează doar în primele
zece locuri în lista recordurilor speciei. Explicaţia stă în faptul că unele ţări
au recurs la creşterea intensivă a cervidelor, la hrănirea lor suplimentară cu
furaje şi vitamine pentru a spori dimensiunile trofeelor. Cele mai bune zone
pentru vânarea cerbului din România sunt în Carpaţii de Curbură, Vrancea şi
Gurghiu, dar şi în nordul Carpaţilor Orientali, Bucovina şi Maramureş.
Surse:
„Vânatul
şi vânătoarea în România”- Vasile Cotta, ed. Ceres Bucureşti 2001
„Enciclopedie
zoocinegetică” – Mitică Georgescu, ed.Albatros 1996
Foto: en.Wikipedia.org
Text: Alexandru Cercel
