Diversificarea peisajului agricol menţine vânatul în teren

Peisajul marilor câmpii este biotopul care a suferit cel mai mult de pe urma modernizării agriculturii. Crearea monoculturilor de mare întindere, folosirea pesticidelor, eliminarea arborilor solitari şi a arbuştilor din peisajul câmpiei, au avut ca efect sărăcirea habitatului păsărilor şi animalelor sălbatice. 

În Franţa, una dintre cele mai importante ţări agricole din Uniunea Europeană, statisticile au arătat că 30-40% din cuiburile de potârniche sunt distruse la recoltarea fânului, şi că maşinile agricole cauzează pierderi de 54-89% din efectivul iepurilor de câmp.

Fermierii francezi, majoritatea şi vânători, doresc menţinerea în terenul agricol a speciilor de vânat mic şi iau măsuri precum: diversificarea parcelelor de culturi şi plantarea de arbuşti (alun, soc, cătină sau porumbar). În plus, unii fermieri asigură o zonă de linişte de 5-10% din suprafaţa totală a terenului, şi ogoare cultivate cu lucernă, trifoi, sorg (pentru fazan), napi, varză sau sfeclă furajeră. 

Când grija faţă de recoltă se împleteşte cu grija faţă de fauna sălbatică, scopul fermierului devine gospodărirea unui teren sănătos. În România interesul fermierului nu este însă acelaşi cu al vânătorului, şi vice-versa. Mai avem multe de distrus până să conştientizăm nevoia de cooperare şi de exploatare durabilă a mediului în care trăim. 

Sursa: "Enciclopedie practică de vânătoare" Pascal Durantel - ed. Aquila'93 Oradea

Text şi foto: Alexandru Cercel