Întâlnirea de dimineaţă a avut loc la cunoscutul popas rustic de pe şoseaua Bucureşti-Urziceni. În pădurea Sineşti nu s-a mai organizat o vânătoare de cel puţin zece ani iar unii participanţi erau neîncrezători în apariţia mistreţului.
Prima dintre cele trei goane planificate s-a pornit chiar din marginea şoselei şi a venit ca o confirmare pentru pesimişti - nicio specie de vânat nu şi-a făcut apariţia. După traversarea unei tăieturi de stejar, s-a mers pentru a doua goană spre desişul de salcâmi, o porţiune de teren mai mult lată decât lungă. Aici, într-adevăr s-a găsit cufărul cu vânat, comoara pădurii...
Prima dintre cele trei goane planificate s-a pornit chiar din marginea şoselei şi a venit ca o confirmare pentru pesimişti - nicio specie de vânat nu şi-a făcut apariţia. După traversarea unei tăieturi de stejar, s-a mers pentru a doua goană spre desişul de salcâmi, o porţiune de teren mai mult lată decât lungă. Aici, într-adevăr s-a găsit cufărul cu vânat, comoara pădurii...
Din plantaţia impenetrabilă de salcâmi au sărit câţiva iepuri, o căprioară, mai multe vulpi şi o ciurdă de mistreţi. Flancul de la Grupa Şase a reuşit să doboare pe tăietură un vier important, iar carabina de la Grupa a Doua - un mascul solitar, mediu, venit la marginea dinspre câmp a pădurii. La aceeaşi goană s-au mai recoltat patru vulpi, două din ele având blana superb colorată, aproape portocalie. Datorită informaţiilor despre mistreţii scăpaţi printre gonaşi, s-a renunţat la a treia goană planificată, şi s-a refăcut dintr-un alt sens goana la salcâmi. Mergând aproape umăr la umăr, gonaşii înarmaţi şi mult mai determinaţi, nu au mai scos însă nimic din pădurea de spini.
Vânătoarea pe vechiul şi neumblatul Sineşti s-a încheiat cu succes în aproape trei ore, dar focul de tabără, masa vânătorească şi mai ales tranşarea mistreţilor au prelungit încă pe atât şederea vânătorilor.
În mijlocul tăieturii, în bătaia unui vânt tăios, prevestitor de iarnă, membrii AVPS Vulturul au redescoperit confortul primitiv al focului şi căldura pierdută a tovărăşiei vânătoreşti. Dacă vânătoarea de la Măgura a avut un final amar, despre cea de la Sineşti se poate spune că a fost una dintre cele mai reuşite. Şi la una şi la cealaltă s-au recoltat câte doi mistreţi, dar diferenţa a făcut-o acel nedefinit "împreună"...
În mijlocul tăieturii, în bătaia unui vânt tăios, prevestitor de iarnă, membrii AVPS Vulturul au redescoperit confortul primitiv al focului şi căldura pierdută a tovărăşiei vânătoreşti. Dacă vânătoarea de la Măgura a avut un final amar, despre cea de la Sineşti se poate spune că a fost una dintre cele mai reuşite. Şi la una şi la cealaltă s-au recoltat câte doi mistreţi, dar diferenţa a făcut-o acel nedefinit "împreună"...
Vă rugăm vizitaţi şi albumul nostru de pe Facebook!
Text: Alexandru Cercel
Foto: Alexandru Cercel
